Am scris deja cât de mult îmi doresc o mașină care să se conducă singură. Ei bine, de câteva zile dorința mea este cu 0,000001% mai aproape de realitate: Google a reușit să convingă guvernul statului Nevada, SUA să permită mașinile fără șofer, în mod legal. Cel mai probabil că, după perioada de teste, vor urma și restul statelor americane, iar Google nu o să fie singura firmă care o să profite – există cel puțin alte 2 proiecte, de la producători auto foarte mari, pe aceeași temă.

Dar nu despre asta am vrut să scriu astăzi, ci despre teama (care, pe alocuri, dă în isterie) că, la un moment dat, o astfel de mașină va provoca un accident grav. Urmarea va fi, după opinia unora, un proces monstruos care va ruina compania producătoare și va distruge pentru totdeauna încrederea în automobilele autonone. Întrebarea de bază fiind “Cine va purta responsabilitatea în cazul accidentelor?”

Ce pot eu să zic, decât… LOL. Acum cine poartă responsabilitatea? Dacă este greșeala șoferului, evident, șoferul. Dar dacă șoferul acuză o defecțiune tehnică, se declanșează o investigație tehnică și, dacă automobilul în cauză are într-adevăr o defecțiune tehnică ce nu ține de exploatarea normală, este vina firmei producătoare.

Exemplul cel mai proaspăt în mintea mea este Toyota, care a avut ceva probleme cu frâna și accelerația pentru mașinile din SUA. Și probabil că mai sunt și alte cazuri. Din câte știu eu, Toyota nu a dat încă faliment, iar încrederea publicului în mașinile cu pedale nu a fost distrusă definitiv.

Dacă stau să mă gândesc, și mașina mea ne-autonomă ia destule decizii când conduc: dacă apăs prea tare frâna, ABS-ul “dă drumul” și păstrează roata în mișcare, pentru ca eu să nu pierd controlul. Dacă derapez, ESP-ul face și el cum îl taie capul și mă menține pe traiectorie. Atunci când folosesc funcția Cruise, stabilesc o viteză țintă și mașina știe să accelereze singură până acolo (de exemplu, după ce am pus o frână). Și, desigur, există mașini mai avansate, care parchează singure, frânează singure dacă există un obstacol, știu să țină banda, citesc semnele de circulație și așa mai departe.

Dacă unul din aceste sisteme nu funcționează, avem aceeași problemă și astăzi – cine e vinovat? Dacă ABS-ul dă drumul complet la roată și nu mai frânez deloc, cine răspunde? Dacă ESP-ul ia deciziile prost? Dacă Cruise-ul are un defect și în loc să se oprească din accelerat la 130 km/h sau să se dezactiveze atunci când apăs frâna, accelerează cât poate (și poate!)?

Prin urmare, nu pot să concluzionez decât că problema asta “cine poartă responsabilitatea în cazul accidentelor provocate de mașinile autonome” e o non-problemă. Ba mai mult, în cazul acestor accidente treaba polițiștilor e mult ușurată – în mod cert nu e vina pasagerilor, mai rămâne producătorul mașinii sau cauze exterioare ce nu puteau fi prevăzute.

Așa că eu unul aștept cu nerăbdare ca, întâi în Nevada, apoi în restul SUA, și în final și la noi, să apară mașini autonome destinate publicului larg.

Tu ce zici? Ai avea încredere într-o astfel de mașină? Scrie un comentariu mai jos!

Image credit: I See Modern Britain.

Related posts:

1. Când e cazul să externalizezi