Am dat în ultima vreme peste câteva magazine (online și offline, de electronice sau de alte produse) care taxează plata cu cardul. Mai exact, costă mai mult produsul, dacă îl plătești cu cardul. Greu de crezut, știu, dar chiar există așa ceva – și nu sunt chiar atât de rare cazurile.
Nici măcar nu mă interesează dacă este legal să facă asta. Poate că este, dar nu cred că ar trebui să fie. Mai presus de aspectul legal, am fost contrariat de atitudinea magazinelor respective, care nu-mi pare că au gândit prea tare mișcarea asta și efectul ei asupra clienților.
Un mic interludiu în care împroșc cu noroi în bănci: este nesimțire să ceri taxe mari operatorilor economici, atâta timp cât și tu, ca bancă, ai de câștigat din tranzacțiile cu cardul. Îmi iei mie, clientul, comisioane anuale/lunare, comision când scot cash, și dacă plătesc cu cardul la un comerciant, îi iei și lui alte taxe? Asta e nesimțire.
Și mai multă nesimțire este să te plângi apoi că nu se prea folosesc cardurile în România, că oamenii scot tot salariul cash în ziua în care au fost plătiți, dar să nu faci absolut nimic să promovezi utilizarea “plasticului”. Doar să ceri bani mulți, pentru că poți.
Prin urmare, huoooooo băncilor. Am încheiat interludiul și revin la comercianți.
Înțeleg perfect că dacă un client plătește cu cardul, banca ia un comision și profitul scade. Ceea ce nu înțeleg este de ce vânzătorii au ales să transfere această taxă, “as-is”, cumpărătorului. Tot ceea ce obțin este un client inițial nedumerit de acest “price discrimination” care nu pare să aibă logică, apoi frustrat în timp ce încearcă să calculeze dacă e mai avantajos să scoată cash de la bancomat (altă taxă).
Iar alții, ca mine, nici măcar nu se obosesc să caute explicații și să facă calcule. Pur și simplu pleacă și nu se mai întorc niciodată.
Dacă ești vânzător, de ce ai vrea să-ți frustrezi clienții? Chiar nu te-ai gândit la alte variante, cum ar fi:
- Schimbă banca cu alta care are comisioane mici. Negociază la sânge, pentru că nu negociezi doar pentru tine, ci și pentru clienții tăi. Nu-ți fie teamă să schimbi băncile mai des decât șosetele. Tu ești clientul lor și, prin urmare, tu ești șeful.
- Mărește prețul în așa fel încât să acoperi comisionul băncii. Poți să consideri că toate tranzacțiile sunt cu cardul, caz în care calculul e trivial. Alternativ, pentru că stii cam ce procent de tranzacții sunt efectuate cu cardul, poți să mărești prețul cu comisionul pentru o tranzacție înmulțit cu procentul de tranzacții cu cardul. (De exemplu, dacă 20% din tranzacții se fac cu cardul, iar comisionul este de 2 lei / tranzacție, e suficient să mărești prețul cu 0,4 lei și nu vei pierde, în medie, nimic).
Tu ce crezi? E normal să taxezi suplimentar clientul în cazul ăsta? Ai întâlnit astfel de magazine? Scrie un comentariu mai jos!
Image credit: Kevin Spencer.
Related posts:
Parcă în Franţa era altă boală – să nu te lase să plăteşti cu cardul dacă cumpărăturile nu sunt de minim 15 euro, compensând astfel câştigul cu comisionul băncii.
Probabil ar fi şi la noi o opţiune ..
Așa ceva ar fi cât de cât ok, deși suma ar trebui aleasă cu grijă. Eu cumpăr relativ frecvent de 20-30 de lei, uneori chiar mai puțin. Nu ar trebui să fiu penalizat eu, clientul, pentru că vânzătorii și băncile nu sunt capabile să ajungă la o variantă avantajoasă pentru toată lumea.