Nu vreau să încep o discuție despre aspectele legale ale descărcării muzicii de pe DC, torente sau diverse situri web. Nici despre moralitatea caselor de discuri sau nivelul prețurilor practicate pentru a cumpăra un fișier protejat cu tot felul de tehnologii care te împiedică să-ți asculți muzica pe orice device ți-ai dori. Au făcut-o alții, mult mai bine.

O să precizez doar un aspect la care mă pricep cât de cât – uzabilitatea. Sau mai exact, cât de simplu, logic și rapid, este să descarci muzică “piratată” si cât de “simplu” e să cumperi mp3-uri legale.

Să descarci muzică de pe torente este trivial: accesezi un search engine oarecare (Google sau ceva specializat), cauți ce te interesează, citești ceva informații despre album (lista de melodii, standardul de codare, bitrate, dimensiune fișierelor), dai clic pe Download, alegi destinația unde se vor salva fișierele, aștepți ceva timp și poți să asculți muzica preferată. Fișierele sunt denumite corect, ordonate în ordinea de pe album, ai de cele mai multe ori și cover art, ba chiar și versurile. Evident, nu se pune problema de DRM.

Și acum să vedem cum a decurs acum câteva zile cumpărarea unui album de pe bcr.getmusic.ro (care este 99% identic cu getmusic.ro, care este un magazin online de pe care cumperi mp3-uri mult prea scumpe). Având în mână un bonuleț de la BCR (nu lucrez cu banca asta, dar probabil că am folosit un bancomat de-al lor), am văzut pe el reclamă: “cum bonul ăsta intră pe situl X și poți descărca un album sau o melodie”.

Ca un cumpărător cuminte ce sunt, am intrat, mi-am făcut cont și am căutat un album oarecare (Century Child al celor de la Nightwish, pentru curioși). Evident, căutarea nu merge așa cum am crezut eu – mai exact “nightwish century child” nu mi-a returnat direct albumul, ci o mulțime de melodii ale celor de la Nightwish, într-o ordine aleatoare. A trebuit să recunosc eu coperta albumului, să dau click pe o melodie, apoi, în pagina de detalii a melodiei, pe numele albumului.

După ce am “add to cart” și am trecut prin următorii 4 pași și 15 click-uri (plată, livrare, samd), am primit în sfârșit email-ul cu link-ul de download. După ce am dat click pe acel link, am obținut următoare pagină “priceless” (o poză face cât o mie de cuvinte):

Prin urmare, a trebuit să dau right-click / save pe fiecare link. Iar în final am obținut 15 fișiere cu niște nume dubioase. Tag-urile ID3 nu sunt valide în orice program (folosesc un frame care nu este implementat în playerele uzuale). Codarea este la 256 kbit (ceea ce, de fapt, nu e chiar așa rău, dar nici extraordinar). Nici nu se poate pune vorba de cover art sau alte informații. Există însă o (singură) veste bună: mp3-urile nu par să fie protejate și pot fi ascultate pe orice dispozitiv care știe să redea mp3-uri.

În concluzie, sunt foarte dezamăgit de cum înțeleg unii să vândă muzică legal. Cred că getmusic.ro a fost codat de niște maimuțe. Iar în stilul asta, nici măcar nu sunt uimit că lumea nu cumpără mp3-uri și preferă siturile de torente. Este pur și simplu foarte comod să faci asta. Cui nu-i convine situația (artiști, vânzători), să pună mâna și să găsească soluții de vânzare care funcționează!

Image credit: Andrew Mason.

No related posts.