În sfârșit s-a făcut și la noi un pas (mic, șovăielnic, împiedicat, dar totuși, un pas înainte) către o administrație modernă și s-a introdus posibilitatea utilizării de semnături digitale pentru depuneri de declarații. Și au apărut primele probleme…
Majoritatea problemelor sunt tehnice și se rezolvă/s-au rezolvat prin training. S-au lămurit oamenii că doar contabilul are nevoie de așa ceva, nu fiecare firmă în parte – un singur token putând fi folosit de o persoană pentru a semna declarațiile de la oricât de multe firme. Și alte diverse probleme din aceeași categorie.
“Problema” cea mai stupidă pe care am auzit-o, și nu din gura oricui, ci din partea unor oameni pe care îi respect ca oameni de afaceri, economiști sau contabili, a fost… “De ce trebuie să coste, de ce nu-i gratis, ca în alte părți? De ce să facă bani niște firme private? De ce nu o eliberează direct statul?”
Să o luăm pe rând. De ce trebuie să coste? Păi, pentru că în viață, totul costă. Primești un token fizic, iar pentru eliberarea certificatului muncesc niște oameni. Există o investiție (și nu e chiar mică) în sistemele software pentru generarea și stocarea cheilor, în taxele care s-au plătit pentru certificarea firmelor care au dreptul să genereze acele certificate digitale. Bani care nu au picat din cer și trebuie recuperați. Concluzie: e normal să coste!
Despre prețul în sine, nu știu dacă 50 de euro e mult sau puțin. Poate ar trebui să fie 20. Poate ar putea sa fie și 100. Va trebui să am încredere în piața liberă și în concurență, că vor duce prețul la o cifră de echilibru între cerere și ofertă.
Celor care afirmă că în alte părți e gratis, le spun doar atât: basme, maică, basme. Nimic nu e gratis nicăieri. Costul eliberării acelor token-i este cuprins în impozite. Punct. Cine crede altceva e bătut în cap.
Poate că într-o țară în care majoritatea firmelor au nevoie și folosesc certificate digitale, are sens un asemenea aranjament. La noi însă, unde numărul de token-i eliberați este relativ mic, nu cred că e normal ca majoritatea să plătească ceva ce este consumat doar de o mică parte dintre ei. Mi se pare echitabil, pentru moment, ca cei care solicită certificate digitale să plătească separat pentru ele. Mai discutăm când absolut toate firmele vor folosi exclusiv semnătura digitală.
Și am ajuns la problema stat versus privat. Trecând peste faptul că statul nu are expertiză și vrea să transfere responsabilitatea către o altă entitate (ceea ce mi se pare, de fapt, logic), părerea mea este că, dacă statul s-ar ocupa direct de eliberarea certificatelor digitale, costurile ar fi de multe ori mai mari. Motivele sunt multiple: lipsa de expertiză, indolența angajaților de la stat, lipsa interesului pentru optimizarea proceselor pentru a scădea costurile, “pierderile” (a se citi șpăgi) din sistem.
Personal, am mult mai mare încredere că o firmă privată se va ocupa ca procesul să fie cât mai rapid și mai sigur (economisește resurse și evită să-i doară capul mai târziu). În plus, oricine crede că poate să facă ceva mai bun și mai ieftin este liber să devină autoritate de eliberare a certificatelor digitale.
Voi încheia cu o observație personală: mi se pare nesimțire să te plângi că ceva este prea scump, atâta timp cât acel ceva îți economisește, într-un an, de zeci de ori mai mulți bani – timp pierdut, nervi, benzină, eventualele documente rătăcite sau înregistrate greșit. Scapi de toate astea și te plângi că trebuie să plătești 50 de euro o singură dată?!
Tu ce crezi? Scrie un comentariu mai jos!
Image credit: Steve Snodgrass.
Related posts:
Pai folosirea semnaturii digitale aduce economii inclusiv statului. Este folosita pt depunerea unor acte cerute de stat, care mai nou iti cere sa platesti pt asta. Desigur daca este adevarat ca doar contabilul ere nevoie de token atunci este mai acceptabil.
Chestia cu “încredere în piața liberă și în concurență”…mie imi miroase asa mult a intelegere intre firmele cae le elibereaza. Cred ca mai avem mult pana la un pret onest.
Dar unde puii mei trebuie sa traim ca sa nu platim pentru “mofturile” statului?
Vrei – tu, statule – sa-ti dau ceva intr-un anume mod, pai atunci cere pe cheltuiala ta.
Mi se rupe de tine statule – de atfel, este un sentiment reciproc caci si tie ti se rupe de noi – ca trebuie sa platesti pentru a strange birurile.
Deci, nu conteaza suma, ci doar faptul ca eu trebuie sa platesc pentru nevoile tale (aici nu mai intervine reciprocitatea; ti se rupe de nevoile mele, nu?)
@nic cel rau, cred că nu realizezi că statul nu există ca entitate separată de cetățenii săi. Din ziua în care ai avut drept de vot, statul ești tu, sau mai exact ești 1/10.000.000 din stat (sau câți cetățeni cu drept de vot mai sunt). Statul este așa cum este pentru că așa vrem noi să fie, pentru că așa votăm. Și pentru că ni se rupe de stat, exact așa cum ai spus tu. Mi se pare că primești exact ceea ce oferi, deci de ce te plângi?
Cât despre locuri de a trăi, există și alte țări, din fericire nu mai trăim într-o țară totalitară și există libertatea de a circula oriunde. Dar cred că o să observi relativ repede că nici în alte state lucrurile nu sunt perfecte.
Succesuri!