Ei bine, da, am fost la două concerte de colinde în aceeași săptămână! După ce am fost la concertul de colinde al lui Ștefan Hrușcă, m-am lăsat convins (cu greu) să merg și la “Sus la ‘nălțatul cerului”, la Sala Radio.
Concertul a avut loc duminică 12 decembrie, iar din programul oficial n-am înțeles prea multe:
Concert de Crăciun al Formației vocal-instrumentale Anton Pann conduse de Constantin Răileanu
Un concert special al uneia dintre cele mai apreciate formații de muzică din veche din România: atât prin repertoriul abordat, prin calitatea interpretării, cât şi prin faptul că Radio România Muzical a propus acest concert partenerilor săi de la Uniunea Europeană de Radio în cadrul proiectului dedicat muzicilor de Crăciun, proiect ce va fi difuzat în întreaga Europă în ziua de 19 decembrie 2010. Colinde și vechi cântece românești, pentru o seară memorabilă, un potrivit preambul pentru sărbătorile de iarnă.
Așa că am plecat spre concert fără nici un fel de așteptări – nici bune, nici rele.
Locația am găsit-o destul de greu, pentru că pe site-ul SRR nu există și o hartă, doar adresa exactă. Iar pe hărțile online am găsit date contradictorii despre plasarea exactă, așa că a trebuit să scot GPS-ul și să am noroc 
Pentru că am ajuns destul de devreme înainte de a începe concertul, am avut noroc și am găsit și loc de parcare, cei care au venit mai târziu s-au cam înghesuit.
Cum tot am în minte proaspăt concertul lui Ștefan Hrușcă de la Sala Palatului, pot să fac rapid o comparație între cele două săli de concerte:
Garderoba a avut suficiente cuiere pentru ca toată lumea să-și poată lăsa hainele. Așa da! Bravo Sala Radio, rușine Sala Palatului!
Sala Radio este mult mai mică. Nu pare să aibă mai mult de 1500 de locuri. Prin comparație, Sala Palatului e uriașă. Însă Sala Radio este mai intimă și mi-a lăsat impresia că are acustica mai bună. Deși concertul a avut amplificare, nu a fost nevoie să fie date boxele la maxim și nici puterea instalată nu mi-a părut extraordinară.
Scaunele din Sala Radio sunt, prin comparație cu Sala Palatului, extraordinar de comode. Sigur, nu sunt niște fotolii de lux, dar nu m-a durut absolut nimic cât timp am stat pe scaun.
Revenind la concertul propriu-zis, formația Anton Pann este formată din aproximativ 10 bărbați (corul), un dirijor, plus o orchestră de acompaniament formată atât din instrumente clasice tip orchestră simfonică (viori, violă, violoncel, contrabas, flaut, percuție), cât și din alte instrumente – fluier, chitară rece, tot felul de zdrăngănele și niște instrumente din categoria “instrumente cu coarde la care se cântă ca la chitară” pe care nu știu să le numesc.
Ca structură, concertul a fost împărțit în triptice (mai puțin prima parte, care a avut doar 2 melodii) – în total 4 sau 5 secțiuni, nu mai țin minte exact. Înaintea fiecărei părți, o prezentatoare care vorbea excelent de cursiv (radio, evident!) ne-a spus numele fiecărei piese, cât și o scurtă descriere sau istorie. Aceleași informații erau reluate și după ce se cântau cele 3 piese, să ne intre bine în cap .
A fost foarte frumos faptul că, după fiecare piesă, dirijorul se întorcea și mulțumea publicului. Mi-a mai plăcut și faptul că și instrumentiștii erau foarte implicați în “acțiune” – pe lângă că reacționau instantaneu la dirijor (asta e normal, e în job description), dar știau și versurile – am surprins pe câțiva dintre ei făcând “lip-sync”
Trebuie să recunosc că nu auzisem niciodată nici măcar unul din cântecele care au fost cântate. Din fericire, nu am fost singurul în situația asta, cea mai mare parte din sală fiind la fel de “cultă” ca mine . Dar asta nu înseamnă că nu ne-a plăcut!
A fost foarte interesant să auzim cântece vechi, unele cu ritmuri orientale, ceva foarte neobișnuit pentru folclorul românesc, mai ales de Crăciun. Evident, nu s-a interpretat exact ca atunci – mă îndoiesc că mergeau colindătorii cu orchestră simfonică după ei – dar a sunat foarte bine.
Așa că dacă ar trebui totuși să găsesc și o bilă neagră acestui concert, ar fi faptul că a durat doar o oră și 15 minute. Păi noi abia ne încălzisem și ei ne-au trimis acasă!
Nu pot să nu acord nota 10 acestui concert, cu adevărat inedit și foarte interesant. Iar surpriza și mai mare a fost că extrem de repede (în 2 zile), a apărut online și o înregistrare, pe care o includ și eu:
Ți-a plăcut? Scrie un comentariu mai jos!
Related posts:
