Se pare că e sezonul potrivit pentru “bănci care cer divorț“. Astăzi, una mai tinerică a decis să și-o ia în cap și să mă determine să cer divorț. Este vorba despre Leumi (care mie-mi sună apropiat cu varianta moldovenească pentru “legume” ).

Sunt fericitul deținător a mai multe credite în euro, iar strategia mea este să cumpăr euro de la casele de schimb, pentru că au cursuri sensibil mai bune decât cele ale băncilor, și să depun banii cash, la ghișeu. În plimbarea mea pe la cele câteva case de schimb din zonă, pentru a identifica cel mai bun curs, am trecut prin fața unui sediu Leumi și mi-a alunecat privirea pe cursul valutar, expus în geam.

Nu era o diferență foarte mare față de ce văzusem eu la casa de schimb, dar cursul era totuși un pic mai mic, iar la suma pe care trebuia să o cumpăr a reieșit că-mi rămâne și mie de o cola și o șaorma mică. Buuun, zic eu în mintea mea. Mă uit pe geam, nu era nimeni în bancă, așa că am intrat și m-am îndreptat entuziast spre casierie.

Zic ce vreau, dau cartea de identitate și banii, iar tanti se apucă să scrie. Și scrie. Și mai scrie ceva. Prima impresie a fost că stă pe Facebook, dar nu, chiar folosea aplicația băncii. Îmi dă înapoi cartea de identitate, apasă pe ceva și… îmi cere iar cartea de identitate. Apoi reia procesul.

Care proces s-a repetat de nu mai puțin de 3 ori până când s-a decis să-și sune șefa să-i zică problema. Eu deja mă gândeam la episodul Banca Românească și software-ul lor nou-nouț. Chiar mă pregăteam să o întreb ce se întâmplă, dar n-am apucat pentru că s-a apucat ea să sune la alte numere.

După nu mai puțin de 3 telefoane (4, cu cel inițial, dat șefei, care i-a zis ceva de genul “nu știu, fată, sună și tu în centrală” – am auzit-o, pentru că vorbea dintr-un birou adiacent ghișeului), a dat de cineva capabil și i-a zis problema. Probabil că legătura era slabă, încât a fost nevoită să vorbească mai tare. Ocazie cu care am auzit și eu ce scria pe mesajul de eroare. Ține-te bine:

“Clientul a fost identificat ca persona non grata!”

Eu – șocat. Mi-au trecut prin cap tot felul de gânduri negre. Cum cu Leumi nu am mai avut de-a face niciodată, am luat pe rând toate posibilitățile. Credite neplătite – n-am. Facturi neplătite la mobil sau alte chestii care m-ar putea introduce în vreun blacklist – n-am. Mi-o fi blocat ANAF-ul conturile – nu cred. Urmărit general – nu sunt. Oare mi-or citi ăștia de la bănci blogul și m-au luat la ochi? Puțin probabil…

Cât timp eu îmi făceam probleme și mă gândeam serios să-mi iau banii înapoi și s-o șterg (că doar eram persona non grata, nu?), problema s-a rezolvat. Din câte am înțeles eu, interlocutorul casierei a făcut “ceva” într-o bază de date. Aparent, acea operațiune trebuie efectuată de fiecare dată când există un client care n-a mai avut de-a face cu banca…

Așa că ce pot să zic decât “Bravo Leumi”, sunteți excepțional de deștepți. Atât cel care a conceput procedura în sine, minunații programatori care nu s-au gândit să pună încă o opțiune în program, cât și deșteptul care nu a scris acest caz excepțional în “manualul micului casier”. Am pierdut 20 de minute pentru o economie de câțiva lei, și mi-am făcut și nervi.

Prin urmare, ca să parafrazez un titlu de serial cunoscut: “Verdict: divorț!” și nu voi mai călca în Leumi prea curând.

Tu ai ceva experiențe (ne)plăcute cu Leumi Bank? Povestește-le mai jos!

Image credit: The Consumerist.

Related posts:

1. Bănci care cer divorț – Alpha Bank
2. Bănci care cer divorț – Credit Europe Bank
3. Bănci care cer divorț – BRD
4. Bănci care cer divorț – Update 1
5. Bănci care cer divorț – BNR