Când îți cumperi un smarphone (mai ales cu Android), te aștepți să aibă anumite funcții – cum ar fi, de exemplu, să poți face backup la datele tale – cu atât mai mult cu cât îl folosești pentru chestii “productive”. Utilizatorii mai avansați ar putea dori și să-și personalizeze telefonul – să-i schimbe, de exemplu launcher-ul, splash-ul sau tema de icon-uri. Toate astea sunt niște așteptări de bun simț, că doar nu e iPhone, ci telefon cu Linux, iar noi nu suntem sheeple. Din păcate, producătorilor de telefoane au avut grijă să facă dintr-un sistem deschis, unul închis.

Așa că, după ce am dat o grămadă de bani pe un telefon care nu face ceea ce ne dorim, trebuie să găsim tot felul de șmecherii și să facem modificări neautorizate (“kiss you waranty good bye”) pentru a obține un sistem rezonabil. Asta înseamnă obținerea root-ului pe telefon, instalarea unui sistem de recovery decent, deblocarea NAND-ului și instalarea unui ROM neoficial, cu mai multe funcționalități decât ce a livrat producătorul.

Ceea ce voi scrie mai jos a fost experimentat pe HTC Desire GSM (cel care se vinde la Vodafone), dar ar trebui să funcționeze și pe alte telefoane. Sunt câteva etape prin care trebuie să treci pentru a avea un telefon liber, cu care poți face (aproape) tot ce vrei.

Etapa 1: Obținerea root-ului și instalarea unui sistem recovery. Această etapă (care, pentru alte telefoane, include doi pași separați) oferă posibilitatea de a deveni superuser (root) pe sistemul care funcționează – ceea ce înseamnă că se pot citi fișierele sistemului, deci se poate instala un software de backup. Cea de-a doua parte presupune instalarea unui sistem de recovery – adică o distribuție Linux minimală, complet separată de software-ul telefonului, care permite backup/restore și instalarea altui ROM chiar dacă telefonul nu mai pornește.

Eu am folosit unREVoked3, care mi-a oferit atât root cât și a instalat unul din sistemele de recovery cele mai răspândite și performante (ClockworkMod). Utilizarea e foarte simplă: unREVoked3 are și variantă de Linux, deci se descarcă, se despachetează, se rulează, se conectează telefonul și în rest se descurcă singur.

La sfârșitul operațiunii, telefonul mi-a permis să fiu superuser (adică să pot face “su -” din consolă, să pot citi fișierele sistem, iar programele care au nevoie de root să ruleze perfect) și mi-a instalat ClockworkMod Recovery Image, care poate fi accesată repornind telefonul cu butonul jos apăsat pentru a accesa bootloader-ul și a selecta apoi opțiunea “Recovery”.

Etapa 2: S-OFF (deblocarea NAND). Chiar și după ce telefonul a fost “root-at” folosind metoda de mai sus, anumite partiții nu pot fi accesate în mod read/write în timp ce telefonul merge. Asta înseamnă că nu poți să modifici fișierele sistemului fără să rebootezi telefonul în mod recovery și să te conectezi la el cu ADB. Deci nu poți folosi o mulțime de programe pentru Android, cum ar fi cele de personalizare a temelor sau pentru a dezinstala/șterge aplicații sistem pe care nu le folosești (de exemplu… Stocks. Cine naiba folosește Stocks?!).

Pentru anumite telefoane, unREVoked3 face și S-OFF, dar nu și pentru HTC Desire-ul meu. Pentru el, am folosit o altă aplicație, AlphaRev 1.5. Este un live CD Linux (și funcționează foarte bine și bootat de pe un stick USB), care înlocuiește bootloader-ul original al telefonului cu un altul modificat, care ignoră flag-ul S-ON și permtie remontarea în mod read/write a partițiilor sistem. Utilizarea AlphaRev este foarte simplă: se descarcă, se scrie pe un CD/USB, se pornește calculatorul de pe el, se conectează telefonul și în rest se descurcă singur.

La sfârșitul operațiunii, am putut să rulez programe care modifică fișiere din partiția /system – mai exact am instalat BusyBox în /system/xbin, astfel că acum am un shell utilizabil pentru micile modificări pe care le fac prin telefon.

Etapa 3: Instalarea unui ROM neoficial. E, aici începe distracția . Așa cum există zeci de distribuții de Linux pentru servere și desktop-uri, așa există și o mulțime de ROM-uri cu Android pentru telefoane. Unele au ca scop optimizarea sistemului (viteză mai mare, overclocking, mărirea duratei de viată al bateriei), altele adăugarea de funcții și pre-instalarea de programe utile, plus curățarea sistemului de mizeriile pe care le instalează producătorii, altele se ocupă de aspect. Și există și suficiente “kitchen”-uri care îți permit să-ți generezi un ROM personalizat, care să facă exact ce vrei tu, pe care apoi ți-l poți instala pe telefon și modifica după bunul plac.

Cele mai multe se pot găsi pe forum-ul XDA Developers, dar alte locuri interesante de vizitat sunt și forum-ul MoDaCo sau CyanogenMod.

***

După cum se vede, dacă vrei să ai un Android utilizabil și liber, cu care să faci ce vrei, nu mai rămâne aproape nimic din codul pe care l-a livrat producătorul. Sincer, nici nu înțeleg de ce se mai chinuie… Oare când o să vedem telefoane care la prima bootare vor conține un ROM minimal (cel implicit de la Google), care va permite apoi instalarea de orice altă distribuție?

Vise…

Image credit: Adam.

Related posts:

1. Cum faci dintr-un sistem deschis, unul închis: Android