Dacă tot am început să ne dedăm la concerte în cluburi/pub-uri/restaurante, primul fiind concertul Spin din Popas Pub, n-am găsit nici un motiv să nu mergem și la concertul Cargo, care a avut loc în Old School (Preoteasa / Casa de cultură a studenților), vineri 19 noiembrie. Mai ales că nu mai auzisem Cargo live de vreoooo… 7-8 ani și chiar ne doream.

Am dat telefon cu câteva zile înainte, am aflat că se plătește biletul 20 de lei la intrare, că se pot rezerva mese sau nu (am ales să stăm în picioare, că parcă nu merge să stai la masă și să rumegi o pizza când cântă Cargo!). Am reperat adresa pe hartă (spre rușinea mea, deși sunt în București de 10 ani, nu cunoșteam exact unde trebuie să ajung). Pățit fiind de la toate concertele anterioare, nu ne-am mai dus pe jos, ci cu mașina. Am avut cu ce să plecăm rapid și civilizat după concert, dar din păcate am avut dificultăți în a găsi un loc de parcare cât de cât legal, în zonă fiind o mulțime de străzi închise sau în lucru.

Odată rezolvată mulțumitor problema cu parcarea, ne-am îndreptat victorioși spre intrarea principală în CCS. Mi s-a părut destul de suspect că nu era nimeni la ușă, înăuntru nici un afiș și destul de pustiu ținând cont că mai erau vreo 10-15 minute până la ora anunțată pentru începerea concertului. Aveam probabil o privire destul de nedumerită, încât un nene care împingea niște echipament ne-a întrebat dacă suntem pentru Anathema. “Nuuu…. Cargo” zic eu, deja un pic speriat că am greșit ziua/ora/locul/continentul. Am fost în schimb îndrumați spre spatele clădirii, unde se află Old School.

Așa că dragi organizatori, dacă nu sunteți în CCS, scrieți când oferiți informații “în spatele CCS, intrarea prin parcare”. Și faceți un efort să scrieți pe o bucată de hârtie “Spre Cargo” plus o săgeată și plasați-o într-un loc vizibil… Nu e așa complicat, serios. Și nu, nu suntem singurii care au greșit.

După ce am plătit și am intrat, ne-am găsit un loc oarecare în spațiu și am așteptat să apară formația. Între timp, ne-am uitat de jur împrejur și ne-a bufnit râsul când am văzut arcada de nuntă (cu volănașe!) de deasupra intrării… Noroc că numărul de pletoși, geci și blugi ne-a confirmat că nu suntem la nuntă, botez sau altă paranghelie, ci chiar la concert.

Am mai observat și câteva mese puse complet aiurea, până în fața scenei. Fanii care stăteau în picioare s-au înghesuit și se loveau continuu de scaunele mesenilor, iar la rândul lor aceștia nu cred că erau prea fericiți. Oricum de văzut n-au văzut nimic. Și ca să continui cu criticile la adresa organizatorilor, am întrebat la bar ce bere fără alcool au, am cerul una dintre cele două variante și mi s-a dat… una cu alcool (același brand). Ghinionul meu că n-am observat decât atunci când am luat o gură, când nu mai eram la bar…

După doar 15-20 de minute întârziere față de ora anunțată (ora 21), a venit și trupa. O să fiu răutăcios: Aerosmith, AC/DC, Rammstein, pot să înceapă la ora anunțată, având un public de zeci de mii de oameni, iar Cargo, într-un club, în fața a câteva sute, nu? Foaaaaaaaarte ciudat, dar probabil că așa fac vedetele adevărate.

Ușoara nervozitate provocată de cele de mai devreme ne-au trecut relativ repede, odată cu începutul recitalului. S-a început bine, tare, cu piese cunoscute. Deși sala de mese în care ne aflam nu prea are mari calități acustice, s-a auzit rezonabil – poate vocea ar fi trebuit să fie un pic mai tare. Oricum, solistul putea să nu mai vină deloc, ținând cont că publicul a cântat toate versurile, pe alocuri mai tare decât ce se auzea în boxe

O decizie absolut ciudată a fost să se facă o pauză de aproximativ 15 minute, după doar 50 de minute de cântat, adică exact când se încălzise lumea și după câteva piese energice, cântate din toată inima. A trebuit să ne liniștim, fără voia noastră, dar ne-am încălzit rapid la loc când a început partea a doua. Mai mult de o oră a durat și a doua parte a cântării, piesele mai noi, de pe ultimele două albume, fiind alternate cu “oldies but goldies”.

Din punct de vedere al sonorului, parcă în a doua partea a concertului s-a auzit un pic mai bine, vocea mai clară, basul mai puțin înfundat. Sau e posibil să fie doar din cauză că ne-am schimbat noi poziția și am reușit să păcălim pereții să nu ne mai trimită unde dubioase spre urechi.

Oricum, sonorul a fost acceptabil considerând condițiile vitrege în care s-a desfășurat concertul. Despre efecte speciale și lumini nu putem vorbi prea mult, dar în definitiv nu prea se poate face nimic spectaculos într-o incintă mică, închisă.

Am lăsat la sfârșit partea care mi-a plăcut și m-a impresionat cel mai mult – publicul. Nu au fost mulți oameni – 400 de persoane, poate 500. Dar au fost toți unul și unul, parcă a fost preselecție. S-au știut versurile. S-au recunoscut melodiile de la primele două acorduri. S-a cântat mai tare decât formația, s-a aplaudat și s-a fluierat. Și nici nu s-a supărat nimeni când la bis s-au repetat două piese deja cântate.

Ieșirea (definitivă) a formației de pe scenă a fost și ea foarte simpatică: au lăsat publicul să cânte și au ieșit pe rând, tiptil, până când am cântat singuri, “conduși” doar de solist, dintr-o parte a scenei. Dar cel mai tare moment a fost când am observat un chelner care cânta din toată inima, în timp ce ducea tava cu băuturi către o masă .

Prin urmare, am plecat foarte mulțumiți după concert. Cu toate neplăcerile (probabil inerente unei producții ad-hoc, cu buget redus), am avut parte de un concert frumos, cu muzică bună, public entuziast și sunet rezonabil.

Iată și niște note:

• organizare: 7/10.
• sunet: 8/10.
• impresie personală: 10/10.

Tu ai fost la concertul Cargo? Ți-a plăcut? Scrie un comentariu mai jos!

Image credit: Umbrela Verde.

No related posts.