Îmi place Android. Îmi place ideea de bază, am ceva de mârâit în legătură cu Java, dar în mare îmi place și implementarea. Îmi place și faptul că Google are un telefon complet deblocat cu care poți face ce te taie capul. Nu-mi place faptul că o mare parte din aplicații sunt closed source, dar atâta vreme cât funcționează corect nu mă deranjează prea tare.
Așa cum l-a conceput Google, Android nu e sistemul perfect, dar este rezonabil și, evident, bate la “deschidere” de la mare distanță iOS, BlackBerry sau Nokia crapware. Din păcate, ceea ce rulează pe telefoanele pe care le găsești în mod normal pe piață (Motorola, HTC, etc.) nu prea seamănă cu ce-a scris Google, ci mai mult cu iOS. Adică închis cam peste tot.
În primul rând, nu ai “root” pe telefon. Mai exact, nu poți accesa fișierele sistemului sau datele altor programe. Chiar dacă nu ești hacker, există un motiv foarte bun pentru care ai vrea să ai root pe telefon: pentru a rula un banal program de backup care să-ți salveze toate datele. Să nu ai backup și să te bazezi pe faptul că update-urile ulterioare n-or să-ți corupă datele este o mare imprudență. Și totuși, producătorii de telefoane au decis să riște datele clienților și să nu permită rularea unui banal software de backup.
Sistemul de recovery este inutilizabil. Există extrem de puține opțiuni, unele dintre ele de bun simț: instalarea unui update cu un nume oarecare (să zicem… “backup”!) sau dezactivarea verificării “semnăturii” arhivei. Astfel că, dacă s-a întâmplat ceva ciudat în timpul procesului de update “over the air”, te poți trezi cu telefonul inutilizabil și nu poți să instalezi un firmware care să te ajute sau să depanezi în vreun fel sistemul.
S-ON. Dacă i-aș înțelege totuși pe producători că nu vor să instaleze firmware neoficial, pentru că nu vor să aibă clienți cu telefoane defecte pentru că și-au pus aiureli de pe net, S-ON (security on) deja e ceva diabolic – chiar dacă ai root pe sistem, nu poți monta read-write câteva din partiții, printre care și /system. Deci nu poți să faci modificări în sistem în timp ce rulează. Nu mai spun că acest S-ON este ascuns bine prin firmware și bootloader și este extrem de greu de dezactivat (sau făcut S-OFF).
Și ar mai fi diverse alte “inginerii”, cum ar fi dezactivarea comenzilor fastboot, bootload-er care verifică diverse semnături ale firmware-ului care rulează. Și probabil că încă nu m-am lovit eu de toate problemele, pentru că am telefonul (un HTC Desire) de doar câteva săptămâni.
Ceea ce știu însă este că trebuie să te chinui un pic pentru a obține un sistem utilizabil, pe care poți să rulezi liniștit un backup, în care să ai opțiunea “restore from backup” în mod rescue și în care poți să schimbi un amărât de bootsplash fără să devii expert în a folosi adb.
Practic, producătorii de hardware, în loc să-și apropie utilizatorii, aleg să-i trateze ca pe niște oi proaste, care nu au dreptul să dorească nimic altceva decât li se vinde. Adică exact cum își tratează Apple utilizatorii.
Mi se pare jignitor (pentru mine ca client) și jenant (pentru un producător să facă asta), cu atât mai mult cu cât își bazează produsul pe software open source.
Tu ce crezi?
Image credit: Dru Bloomfield.
Related posts:
Astea sint motive pentru care inca amin sa imi iau un telefon nou si trag de vechitura mea cit mai pot, asteptind si telefoane cu Android ceva mai prietenoase/deschise.
Eu vreau telefon pe care sa pot instala cind vreau eu cea mai noua versiune a sistemului de operare direct de la Google.
G1 / Nexus One ar fi răspunsul. Eu am vrut aparat mai potent, acum sufăr, ce să fac
.
Motorola este MULT mai bun decat alti furnizori de telefoane cu Android – și fiindcă a refuzat să plătească „taxă de protecție” către Microsoft, pentru patente imaginare în telefoanele Android vândute. LG, Samsung, HTC fac asta și, de aceea, sunt mai promovate la noi…
Nexus One a fost abandonat de Google…
Motorola nu este în nici un caz MULT mai bun decât nimeni. A refuzat să plătească nu din vreo cauză ideologică, ci pentru că a avut potența să se opună. Nu e nici un mister aici.
Dacă Motorola era MULT mai bun dădea un telefon deschis. As it is, telefoanele Motorola sunt la fel de închise și de greu de deblocat ca și cele ale competitorilor.
Am atat de mult de comentat aici, cu ce sa incep?
As incepe cu urmatoarea constatare: tu abordezi un dispozitiv mobil Android cu aceleasi expectations cu care abordezi un sistem GNU/Linux, dar:
- the point of GNU/Linux is to give you digital freedom;
- the point of Android is to be an ad-serving machine.
La care se mai adauga faptul ca aici se mai suprapun si interesele divergente fata de cele ale Google (si fata de cele ale utilizatorului final) ale:
- producatorilor de dispozitive mobile;
- operatorilor de telefonie mobila.
Interesul principal al producatorilor de dispozitive mobile este sa-si diferentieze produsul cat mai mult posibil fata de concurenta.
Interesul principal al operatorilor de telefonie mobila este sa tina cat mai bine sub control centrul de cost numit “customer support” / “call centers”.
Combinatia asta de factori aproape ca garanteaza ca nu vom vedea foarte curand Android smartphones care sa-ti ofere libertate digitala reala.
Personal prefer genul de dispozitiv Android care nu e legat cu lanturi de un operator de telefonie mobila; Archos are niste oferte foarte tentante in sensul asta.
De acord cu tine, mai puțin două aspecte:
1. Operatorii de telefonie mobilă nu intră în ecuație. Poți să-ți cumperi un smartphone fără să faci contract. La o adică, poți să nici nu bagi un SIM în el și să-l folosești doar pe WiFi, dacă vrei
2. Linux ca kernel nu a apărut pentru a oferi libertate digitală nimănui – chiar Linus a afirmat că a ales GPL pentru că era alegerea logică, nu din motive ideologice. În plus, majoritatea distribuțiilor Linux care contează (și aici includ și Android) nu au ca scop să asigure libertate digitală, ci să ofere un produs alternativ performant, în scopul de a aduce venituri (pentru cei care creează distro-uri de server/desktop, venituri din suport, pentru Google, venituri din advertising).
Eu pot să accept că dacă vreau telefon cu preț mic trebuie să rămân în rețeaua Vodafone 1-2 ani. Pot și să accept că Android îmi este oferit gratuit, dar trebuie să suport niște reclame.
Nu pot însă să accept că nu pot rula un program de backup pentru că nu are chef HTC să-mi dea voie să copiez fișiere de pe sistem.
[...] Când îți cumperi un smarphone (mai ales cu Android), te aștepți să aibă anumite funcții – cum ar fi, de exemplu, să poți face backup la datele tale – cu atât mai mult cu cât îl folosești pentru chestii “productive”. Utilizatorii mai avansați ar putea dori și să-și personalizeze telefonul – să-i schimbe, de exemplu launcher-ul, splash-ul sau tema de icon-uri. Toate astea sunt niște așteptări de bun simț, că doar nu e iPhone, ci telefon cu Linux, iar noi nu suntem sheeple. Din păcate, producătorilor de telefoane au avut grijă să facă dintr-un sistem deschis, unul închis. [...]