Se pare că în minunatul cartier în care trăiesc (Dristor) se întâmplă lucruri. Întâi au dărâmat clădirea pieței Râmnicu Sărat, au betonat locul, care acum servește de platformă pentru câteva rulote cu produse tradiționale. Și piața sezonieră de vis-a-vis s-a mai organizat/curățat un pic.

Mă rog, a apărut și un “casino”, că aparent Dristor e un fel de Las Vegas al est-ului – în cartier sunt nu mai puțin de 5 astfel de săli de jocuri cu pretenții de casino. Eu înțeleg că sunt mulți bani care trebuie spălați, dar chiar nu se pot organiza și ei și să facă totul centralizat? Sau or fi găști concurente, cine știe…

Mai aveam noi un simbol al cartierului – bodega cu titulatură de restaurant, intitulată La Bucătaru. Ehei, de câte ori nu am avut mașina blocată de petrecăreți. De câte ori nu mi-au dezmierdat urechile trilurile grațioase ale vreunei manele. De câte ori nu am privit pe geam, fascinat ca fetița cu chibrituri, șoldurile mai mult decât generoase (scârbos de generoase, aș zice chiar) ale câte unei mirese unduindu-se în ritmuri orientale.

Din păcate, centrul de distracții a dispărut – the horror! Nu, n-a picat bomba peste restaurant, doar a venit cineva și l-a cumpărat. Acum se numește Popas Pub (rock’n grill), iar proprietarul este nimeni altul decât Marius Popa de la Popas Band. Mai multe detalii despre Marius Popa pe Wikipedia și despre Popas Pub pe blog-ul său.

În mod normal aș zice că publicitatea stradală cu panouri în fața ușii nu e o idee bună, dar în cazul meu (mă rog, al Silviei, că eu nu prea dau atenție…) a funcționat. Și așa se face că am călătorit distanța imensă de 200 de metri de acasă până la Popas Pub, sâmbătă seara, când se anunțase concert Spin.

Prețul de intrare a fost 20 de lei, deși pe afiș era 15 lei. Nu mă plâng de preț, ci de modificare. Mai bine era 25 de lei de la început și gata . Și dacă tot am început cu lucrurile neplăcute, le înșir acum pe toate, să termin post-ul cu alea bune.

Sala este, din păcate, construită de cineva care a urât muzica. Are o formă dubioasă (un pătrat din care lipsește un colț), plus un stâlp de susținere pus exact unde nu trebuia, adică în fața scenei. Acustica este “superbă” – vibrează toate alea și nu cred că se poate regla sistemul de sunet în așa fel încât să se audă bine peste tot. Evident, asta nu e vina proprietarului.

Să trecem, deci, la servire. Care a fost slabă spre foarte slabă. Fătuca ce ne-a servit a fost mai preocupată să ne spună ce NU aveau – când își aducea aminte, desigur – decât să țină minte comanda. Ce-ar fi să fie scrise în meniu doar chestiile care sunt, e chiar așa greu? Și ce-ar fi dacă chelnerii ar ști ce există la bar/bucătărie, nu să-ți spună după 15 minute de așteptat?

Dacă mai zic și despre clătitele mele cu dulceață, care s-au metamorfozat în clătite cu ciocolată, e clar. Am fost norocos că nu s-au întors sub formă de șnițele… Eu înțeleg că e aglomerat și e greu să ții minte ce vrea fiecare, dar nu e rușine să ai pix și carnețel.

Pe de altă parte, tot ce s-a mâncat la noi la masă a fost bun, iar oferta din meniu este suficient de variată. Prețurile au fost decente, 6 persoane am mâncat 4 porții, 2 deserturi și multă bere, cu 170 de lei. Am primit în costul biletului un shot de tequila de calitate rezonabilă, dar din păcate, l-am primit pe la mijlocul concertului, nu la început sau înainte, cum ar fi fost normal.

Organizarea interioară e ok, mesele și scaunele sunt din lemn și arată bine, decorul nu e nimic fantastic dar se creează o atmosferă caldă. Pe pereți sunt agățate tablouri, iar barul este… o bibliotecă .

Concluzie pentru partea de restaurant: nota 8. Nu m-aș deplasa în partea cealaltă a orașului pentru a mânca, dar pentru că se află la 2 pași de casă, it’s a winner și probabil că vom deveni niște obișnuiți ai locului. Mai ales că presupun că servirea e mult mai bună când nu sunt 100+ oameni la mese.

Și de-acum încep lucrurile pozitive: în primul rând faptul că există un astfel de local în zonă. Între bodegile din cartier, faptul că există un “rock’n grill” este excepțional, sper să le meargă bine și să existe Popas Pub muuuulți ani de-aici încolo. Chiar era nevoie de așa ceva în cartier.

Apoi, muzica este excelentă. Există un DJ care pune classic rock, jazz, oldies. Am înțeles că se face și karaoke. N-am auzit nici o melodie care să nu-mi placă. Poate că ar trebui însă să fie un pic mai redus sonorul, ca să poată oamenii să vorbească între ei.

Urmează la rând – publicul/clienții. N-am văzut decât vreo 2-3 pitzi care cine știe cum picaseră în pub. În rest, oameni relaxați, veseli, bucuroși că sunt cu prietenii și că se distrează cum le place. Oameni care nu se formalizează și nu sar la bătaie dacă îi rogi să-ți facă loc sau mai atingi pe cineva cu un cot din greșeală, când dansezi.

Am lăsat la sfârșit subiectul post-ului – concertul trupei Spin. Trupa a început la ora 23, conform programului. S-au chinuit ei un pic cu sunetul care nu prea-i ajuta, dar în final au ajuns la un compromis acceptabil (sau au renunțat…) și s-au “dedat” la cântări.

Timp de aproape 3 ore (cu pauză de 1/2 de oră) am ascultat atât piese Spin (unele necunocute, altele cele pe care le-am auzit peste tot la radio/tv/net), cât și hit-uri din repertoriul internațional. Și a fost excelent!

Nu, nu sunetul. Sunetul a fost prost – cel puțin în partea dreaptă a scenei, la geam, unde eram noi. Dar restul a fost foarte bine – formația a cântat relaxată, cu plăcere, ca pentru prieteni (pentru că chiar aveau mulți prieteni în sală). Greșelile inerente au fost ignorate, problemele au fost rezolvate din mers, fără nervi și fițe de vedetă. Roxana (solista) a fost foarte simpatică, a vorbit cu publicul și mi-a lăsat impresia că s-a distrat și ea la fel de mult ca noi.

A nu se înțelege că dacă sunetul a fost prost, trupa a cântat prost. În nici un caz – toți s-au străduit și au dat din ei tot ce se putea. Iar Roxana are o voce foarte plăcută. Prin urmare nu e uimitor că nu prea s-a stat jos, ci s-a dansat și s-a cântat, s-a aplautat, s-a fluierat și s-a scandat. Concluzia: a fost excelent!

Și niște note, ca de obicei:

• sunet: 6/10.
• organizare: 8/10.
• impresie personală: 10/10.

Chestia cea mai drăguță a fost că la plecare, în fața restaurantului era Roxana și trupa, am schimbat câteva vorbe și mi-a plăcut foarte mult de ei toți – calzi, deschiși, veseli, fără aere de vedetă. I like.

Felicitări lui Marius Popa pentru deschiderea localului, vom mai reveni (probabil, săptămânal…). Uite așa a devenit Dristor un cartier mult mai amuzant!

Felicitări și trupei Spin pentru un concert reușit și succes în continuare!

Tu ai fost la concert? Ți-a plăcut? Scrie un comentariu mai jos!

PS: Haha, văd că în loc să-mi iasă review de concert mi-a ieșit mai mult review de restaurant. Oh well…

Image credit: Trupa Spin.

No related posts.