După cum bine se știe, programatorii funcționează cu cafea. Le oferi cafea bună, produc cod bun. Le oferi cafea proastă, produc bug-uri. Nu au cafea, run for your life! Este, deci, de la sine înțeles că încerc să am mereu cafea bună disponibilă.
Am folosit inițial un filtru clasic de cafea. Din păcate, necesită destul de multă muncă, iar cafeaua, dacă nu este băută când e proaspătă, devine toxică și are un gust îngrozitor. Era deci nevoie de altă soluție.
Am avut apoi ceva vreme (mai mult de doi ani) contract cu o firmă care ne-a pus la dispoziție un aparat care mergea cu capsule. Noi comandam capusulele și plăteam factura, programatorii erau fericiți. Asta până când compania cu care lucram a decis să rezilieze contractul. Aparent, motivul este că nu eram suficient de profitabili.
M-aș fi așteptat să vrea ceva chirie pe aparat, sau să negocieze prețul cafelei încât să-și acopere cheltuielile. Aș fi fost, probabil, dispus să plătesc puțin mai mult. N-am avut noroc, pur și simplu voiau să scape de noi. Ceea ce, în final, au și reușit.
Lecția 1: Este stupid să vrei să scapi de un client neprofitabil fără să încerci să negociezi. Te costă doar un telefon, în mod cert este mai scump să găsești un client nou.
Cum întoarcerea la filtrul de cafea nu ne-a plăcut prea tare, am decis să căutăm o altă companie care să ne aducă un aparat și să ne livreze cafea sub formă de capsule. Am dat sfoară în țară, am căutat și pe Internet, în final am compilat o listă de contacte pentru a le cere o ofertă.
M-aș fi așteptat să primesc câte un spam de la fiecare din companii. M-am înșelat, în final doar trei dintre ele mi-au răspuns, și doar două mi-au trimis o ofertă (probabil că cea de-a treia a considerat că nu vom fi profitabili…).
Lecția 2: Să nu răspunzi la emailuri și telefoane e dovadă de nesimțire, chiar dacă clientul respectiv nu e în targetul tău.
Una dintre oferte am respins-o ca având prețuri enorm de mari față de concurență (+150%), pe cealaltă am acceptat-o, chiar fără să negociez (pentru că prețul era acceptabil), ba chiar am și stabilit o întâlnire pentru a primi aparatul, prima comandă și a semna contractul. Ghici ce s-a întâmplat? Evident, ofertantul a dispărut și n-a mai dat nici un semn de viață.
Lecția 3: Ai clientul, ți-a acceptat prețul fără să încerce să negocieze. Nu există nici un motiv să nu-i iei banii!
Și cam cu asta am rămas de pe urma căutării de ofertanți de aparate de cafea. Drept urmare, vineri m-am deplasat până la un magazin de electronice și am cumpărat un espressor. Și ne facem singuri cafeaua.
Sunt foarte dezamăgit de maturitatea pieței și a ofertanților de pe segmentul cafelei (bleah!). S-ar zice, la prima vedere, că nu vor clienți noi. Iar mie mi se pare extrem de ciudată această atitudine. De ce nu ar vrea cineva să obțină clienți noi? Vă rămâne un mister pentru mine…
Tu ce crezi? Scrie un comentariu mai jos!
Image credit: Brad.
Related posts:
