Săptămâna trecută am circulat destul de mult prin țară. Și, cum am un spirit de observație excepțional, am constatat că o mulțime de drumuri sunt în lucru, de la refăcut de la zero până la asfaltat, plombat, trasat. Asta este bine. Dar…
Problema este că se lucrează simultan, în câte un punct, pe foarte multe drumuri. Dacă ai de parcurs mai mult de 100 de km, este aproape imposibil să nu dai de una, două, nouă lucrări. Drept urmare, pierzi timpul de nenumărate ori. Și evident că în România lucrările nu sunt semnalizate din timp, astfel încât să cauți o cale ocolitoare – pur și simplu te trezești cu un drum îngustat sau un semafor și o coadă lungăăăăăăă.
Mi-a venit următoare idee (stând la una din cozile respective): dacă tot există 20 de echipe disponibile, fiecare cu drumul său, ar fi atât de greu să le pună pe toate să lucreze la același proiect? În sistemul actual, asfaltatul unui drum durează mai mult de un an. Dacă ar lucra de 10 ori mai multe echipe, ar dura… mai puțin (era să zic de 10 ori mai puțin, dar știu suficient project management încât să nu fac greșeala).
Să zicem că o anumită companie câștigă proiectul. Această companie va fi project manager și poate să folosească echipe proprii sau să sub-contracteze. Fiecare proiect va avea un timp maxim de execuție, în funcție de complexitate, indiferent de lungime. Tras dungi – 48 de ore. Asfaltat – 2 săptămâni. Refăcut complet șosea – 4 luni. Autostradă – 1 an.
Iar dacă timpul este fix, dar lungimea este variabilă, fiecare project manager va trebui să facă rost de un număr mai mare de echipe. Indiferent de numărul de echipe, proiectul trebuie predat în termen fix, sau nu se face plata și preia proiectul altcineva. E treaba executantului să se descurce cu numărul de oameni, sub ce program de lucru se execută lucrarea. Ta-daaaa.
Evident, există și probleme: să lucrezi în 20 de puncte pe un drum de mare trafic poate fi foarte neplăcut pentru șoferi. Pe de altă parte, se poate anunța din timp, atât fizic la intrarea pe drum, cât și online, ce lucrări sunt în desfășurare, pentru cât timp, și care sunt căile ocolitoare. Personal, prefer să ocolesc câteva zeci de km decât să stau jumătate de oră la coadă la un semafor.
Probabil că nu se poate face fix ce-am zis eu, dar îmi pare o strategie care ar putea funcționa cu puțin “tuning”. Oricum, mult mai bine decât “o echipă, 100 de km, proiect care durează 2 ani”.
Ce crezi, ar merge un astfel de sistem? Scrie un comentariu mai jos!
PS: E luni, și lunea publicăm un post cu selecția de știri pe blog-ul NOVIT. Citește-l aici!
Image credit: pumpkincat210.
No related posts.







Pentru drumuri mai intens circulate ar putea întâi să repare un drum ocolitor, iar apoi să treacă la lucru pe drumul inițial (ex. pentru DN 1, întâi ar aranja una sau mai multe rute ocolitoare, apoi ar începe munca la DN 1 – cine nu e împotriva statului la semafor merge pe DN 1, cui nu-i convine, folosește ruta ocolitoare gata pregătită). Double the cost, double the satisfaction