Sunt convins că ai mai citit pe diferite blog-uri despre această idee – scrisă de oameni mult mai deștepți decât mine, specialiști în economie – tot din altă parte am luat-o și eu și cu cât mă gândesc mai mult cu atât îmi pare o abordare foarte bună: ce-ar fi să avem un singur impozit?
Cel la care mă gândesc este impozitul pe venit. Este de departe cel mai simplu de calculat, cel mai greu de falsificat prin șmecherii contabile, respectiv cel mai ușor de verificat de către organele de control.
Nu știu exact ce procent ar fi cel mai potrivit, se pot face, în mod cert, simulări pentru a determina o cifră (cel puțin pentru firme cred că-i foarte simplu de făcut o simulare). Poate fi 20%, 10%, poate chiar și mai puțin. Este puțin important în acest moment.
Ce ar înseamna acest unic impozit pentru o companie: aduni la sfârșitul lunii toate încasările (facturi, bonuri de casă), calculezi X%, plătești, știi imediat cu câți bani ai rămas. Ar fi și mult mai simplu să calculezi ce prețuri trebuie să practici pentru a fi în profit: cât te costă “ceva”-ul pe care-l vinzi, plus impozitul, plus profitul pe care-l dorești. Fără surprize, fără șmecherii contabile.
În mod asemănător stă situația și pentru persoanele fizice: orice fel de venituri ai avea (salariu, chirii, dividende) știi exact cât ai de plătit, fără a mai exista jungla de impozite și taxe diferențiate în funcție de ce fel de venit ai. În acest fel, oamenii ar prefera să fie în regulă cu toate actele decât să facă tot felul de șmecherii cu PFA-uri sau drepturi de autor, sau chiar fără acte (mai ales în cazul chiriilor).
Reducerea birocrației ar permite și organelor de control să fie mult mai eficiente – verificarea unei companii s-ar putea face în mare parte automat, electronic. Dacă vor verifica mai multe firme, riscul de a fi prins în cazul în care ești evazionist crește suficient de mult încât să nu mai ai chef. Dacă procentul de taxe colectate crește, valoarea procentelor poate scădea și toată lumea câștigă – contribuabilii pentru că plătesc mai puțin, statul pentru că un număr mai mare de contribuabili își plătesc taxele.
Și atunci, de ce nu se încearcă așa ceva? De ce nu am auzit nici măcar o singură dată vreun ministru să lanseze ideea? România…
Image credit: Daniel Borman.
Related posts:
ideea este f buna, desi, desigur, cuantumul acelui impozit unic s-ar apropia de 50%…
insa trebuie facuta o diferentiere intre persoanele fizice si juridice, deoarece persoanele fizice au nevoie sa contribuie la un “fond social”, in cazul firmelor acesta nefiind o necesitate (firmele nu se imbolnavesc, nu devin somere, nu se pensioneaza etc, ele falimenteaza sau functioneaza)
si atunci ar merge urmatoarea varianta:
toate persoanele juridice platesc un impozit unic pe venit (intre 10 si 50%, habar n-am cat)
toate pers fizice platesc un impozit unic (acelasi cu firmele) + o singura taxa sociala (sa zicem +10%), administrata integral de stat si dirijata spre unde e nevoie
cam asa vad treaba
* pardon, impozitul pe profit, nu pe venit, la firme
pe venit la pf
@Stefan, într-adevăr, un procent diferit pentru cei care beneficiază de “chestii sociale” este o idee foarte bună.
Cât despre firme, tot impozit pe venit ar trebui, după părerea mea, și în cazul lor – din motivele pe care le-am scris deja.
Nu cred că ar fi nevoie de 50% impozit pe veni. În momentul ăsta, dacă ai 30% profit din cifra de afaceri, 16% impozit pe profit înseamnă sub 5% din venituri. Prin urmare, pentru firmele care au aproximativ 30% profit, un impozit pe venit de 5% ar fi echivalent cu sistemul actual.
Pentru firmele care au profit mai mic, statul ar ieși în câștig dacă ar impune 5% din venituri, iar pentru cele care au profit mai mare… nu-mi fac griji, pentru că sunt prea puține (sau prea mici)