M-am dat seama că am luat o mare țeapă când mi-am cumpărat televizor. Am dat extrem de mulți bani pe un… monitor cu rezoluție de anii ’95. E un televizor mare, e adevărat, și are și telecomandă, dar îndeplinește fix funcția de monitor.

Mai precis, de când o foarte mare parte din abonați (inclusiv eu) au trecut pe cablu digital sau antenuță, televizorul nu mai face absolut nimic decât să redea semnalul pe care îl produce decodorul. Exact ca un monitor banal, în afară de costul cel puțin dublu…

Personal, nu folosesc decât două funcții ale televizorului – power-on/power-off și butonul de zoom (atunci când dau peste un TV horror – 16:9 vs 4:3). În rest, totul se întâmplă din decodor sau media player sau calculator.

Și atunci, de ce se chinuie producătorii de televizoare să ne ofere tot felul de funcționalităti, cum ar fi:

• picture in picture: inutilă, televizorul nu primește semnal decât pe un singur canal (sau port).
• teletext: decodorul nu trimite semnalul spre televizor, dacă vrei teletext folosești tot telecomanda decodorului.
• programare: iarăși, inutilă.
• nu știu câte intrări și ieșiri de tot felul, deși și decodoarele au aceleași opțiuni.
• mai nou, au început să adauge funcționalități de media player, browser, aplicații. Toate, evident, la un nivel inferior celor disponibile pe un media player dedicat, fără să mai zic de un calculator.
• există și televizoare cu decodoare digitale. Cum în lumea transmisiilor digitale este încă junglă, nu vei putea introduce cartela de decodare în televizor, și tot la decodorul “oficial” trebuie să te întorci.

Practic, cumpărăm tot felul de funcționalități duble, plus o grămadă de electronică redundantă. Trebuie să fii expert încât să știi când trebuie să iei sunetul din decodor și când din televizor dacă vrei să adaugi în mix și niște boxe. Sau dacă ai un DVR și vrei să înregistrezi o emisiune, de unde să-ți iei semnalul. Și tot așa.

Cum viitorul pare să fie televiziunea digitală și integrarea foarte agresivă cu Internet-ul, iar aplicațiile îmi par, cel puțin parțial, o idee bună, as vedea două variante de dezvoltare pentru companiile care fac televizoare:

1. Să abandoneze adăugarea de funcționalități stupide televizoarelor, lăsându-i pe cei care fac decodoare sau media player-e să le implementeze, mult mai bine și cel mai probabil folosind un sistem deschis, ca Linux, și să se concentreze pe ceea ce știu ei să facă mai bine: ecrane mari, de calitate foarte bună. În rest, câteva intrări HDMI și atât. Nici telecomandă nu trebuie, este trivial să-ți dai seama când este semnal și trebuie să fii “on”. Această strategie ar putea fi pusă în aplicare foarte repede și ar duce la lansarea pe piață de televizoare mai ieftine.
2. Să găsească o metodă de colaborare cu producătorii de decodoare și media player-e pentru a integra toate funcționalitățile într-un singur dispozitiv. “Dream gadget”-ul meu ar fi un dispozitiv cu ecran mare, cu slot în care se introduce cartela de decodare de la providerul de televiziune, cu posibilitatea de a conecta un hard-disk extern sau chiar intern, cu legătură la net, cu funcții de media player și mini-aplicații. Totul Linux, și evident, o singură telecomandă! Această strategie ar duce la îndeplinirea unei viziuni care până acum a cam eșuat – un media center care să facă “de toate”, ușor de folosit și la un preț decent.

Ce părere ai despre ideile astea? Te deranjează și pe tine situația cu televizoarele de acum? Ți-ar place un dispozitiv cum l-am descris mai sus? Scrie un comentariu!

Image credit: cloudzilla.

No related posts.