“Dragostea” mea pentru RDS este binecunoscută. Este probabil compania de care am scris cel mai mult pe acest blog (plus nenumărate comentarii prin alte părți). Și iată că minunata companie îmi dă încă un motiv să îi “laud”.

Dar să încep cu câteva precizări: am fost abonat RDS persoană fizică înainte de a înființa NOVIT. După ce am înființat societatea, ca orice antreprenor normal în țara asta, am făcut tot ce s-a putut pentru a deduce cât mai multe cheltuieli și a avea profitul cât mai mic.

Drept urmare, am trecut toate abonamentele, inclusiv cele RDS, pe numele firmei. Am păstrat abonamentele respective și tarifele, doar facturile le-am primit pe numele firmei. Eram practic un home-user-companie.

Și totul a fost bine timp de 4 ani – am putut face orice modificare mi-am dorit în contract, am upgrade-at sau downgrade-at abonamentele după cum am avut chef. De exemplu, acum două luni am mărit pachetul de programe TV și am închiriat un decodor HD. Repet, fără nici un fel de probleme.

Asta, desigur, până săptămâna trecută. Cum mi se apropie termenul contractului cu Vodafone, mă gândesc să renunț la accesul 3G prin stick USB de la Vodafone și să testez serviciul echivalent de la RDS – care, pentru abonații de Internet fix, este gratuit.

Episodul 1

M-am dus la sediul RDS din apropiere, am luat loc la birou (noroc că nu era aglomerat) și… am stat. Am așteptat ca omulețul (a se observa că NU am folosit termenul uzual, “maimuță”) din fața mea să termine de vorbit la telefon cu un membru al familiei. După care, am așteptat să vorbească cu cineva căruia i-a explicat că nu-știu-ce nu merge la sistemul lor.

Dacă nu ați văzut The IT Crowd, ar trebui. Eu am trăit asta live, la RDS: “Have you tried turning it on and off again?”. Probabil că asta i-a zis interlocutorul maimuței din fața mea (a se observa că l-am downgrade-at după ce a vorbit la telefon pe timpul meu), pentru că asta a făcut – a repornit calculatorul și problema s-a rezovat. El era fericit, eu eram optimist.

Îi zic omului ce vreau, adică să-mi schimbe din Cable Link 3 în Fiber Link 2 (deși eu am fibră, probabil am rămas pe vreun abonament “istoric”, care acum nu mai există) și să-mi dea un stick să-l testez și eu. El îmi cere CNP-ul, eu îi zic că-s firmă și-i zic CUI-ul.

S-a luminat tot la față – scăpase de o problemă – și-mi zice că nu, trebuie să mă duc la un sediu care are reprezentant business, că el nu lucrează cu firme. Am simțit nevoia să-l pocnesc. I-am explicat calm (nici eu nu știu cum am reușit) că acum două luni am făcut la același birou, tot cu el, modificări la abonamentul TV, pe aceeași firmă.

“A, daaaa…., la TV pot. La Internet nu. Trebuie să mergeți la alt sediu, care are reprezentant business pentru Internet”. Kafka, you suck, RDS te bate la orice oră. Cu o mână legată la spate.

Îl întreb unde este un sediu cu reprezentant business, aflu că, din fericire, este aproape, pe Calea Vitan, și plec mormăind vorbe de bine, care includeau referiri ce nu-și au locul pe acest blog de o înaltă ținută morală.

Episodul 2

Ajung la sediul de pe Calea Vitan, stau la coadă ca tot omul vreo 15 minute, ajung la biroul business, îmi cere CUI-ul (deja mă relaxasem, era clar că aveam în față o “profesionistă dă biznis”).

Îi zic întâi de stick, îmi răspunde zâmbitoare că stick-ul e doar pentru persoane fizice. “Huh?!”. Îmi zic că poate n-am auzit bine, poate e gratuit pentru persoane fizice și eu, ca firmă, ar trebui să plătesc ceva. Dar nu, auzisem bine, nu se dau stick-uri decât persoanelor fizice. Ai firmă, ești prea șmecher pentru RDS, du-te la Vodafone sau Orange.

Reușesc cu greu să nu pun în aplicare câteva din scenariile care-mi trecuseră prin cap, unele dintre ele incluzând un monitor făcut guler, altele un mouse băgat pe gât. Ovidiu, calmează-te, nu-i vina maimuței că cel care face politica cu clienții e idiot.

Trec deci la următorul punct, trecerea de la defunctul abonament Cable Link 3 la Fiber Link 2 (am deja fibră, costă la fel, deci e doar o formalitate). Răspunsul: nu se poate, că nu sunt client business.

Acela a fost momentul de supremă iluminare (mă rog…), în care am înțeles exact cum este să fii mâța lui Schrodinger – eram sau nu eram client business, în același timp. Pentru maimuța din Dristor, eram, pentru maimuța din Vitan, nu eram.

Pot afirma că NOVIT este prima companie (de care știu eu) care este o superpoziție a clientului business RDS.

Întorcându-mă la biroul la care ședeam, am întrebat-o cum e posibil așa ceva și ce am de făcut. Aparent am două opțiuni pentru a rezolva dificultatea cuantică în care mă aflu: ori trec pe un abonament de Internet business (adică să plătesc de vreo 4-5 ori mai mult pentru bandă mult mai mică, no 10x) sau să re-devin client persoană fizică.

Pentru că, aparent, RDS nu consideră că firmele care nu au pretenții business, dar vor factură pe firmă, merită atenție. Deși, logic, un client companie este mai valoros decât unul persoană fizică, chiar și la exact același preț. Iar costurile pentru RDS sunt zero sau neglijabile.

În plus, așa cum 4 ani de zile n-am avut nici o problemă, schimbarea de politică este ilogică. Iar dacă RDS își închipuie că o să mă fac client business, deși nu am nevoie de servicii speciale, doar pentru a avea o factură, se înșeală amarnic.

Și-așa serviciile business (avem la RnD Software un astfel de abonament) nu sunt strălucite, dar acum se pare că RDS se străduiește să-i piardă și pe puținii clienți firme pe cei pe care îi are.

După cum ziceam, Kafka și Schrodinger reloaded. Doar la RDS.

Image credit: Jason Scragz.

Related posts:

1. Relații cu clienții
2. Cum îți concediezi… clienții