Ziua de sâmbătă, cea de-a doua a festivalului Sonisphere (Tuborg Green Fest) a început bine: m-am uitat pe Internet și am văzut că vremea va fi bună! Ar fi fost păcat să plouă la concertul celor 4 mari ai trash-ului!

Așa că m-am îmbrăcat și am fugit spre Romexpo, să ajung din vreme și să fiu sigur că voi găsi o poziție bună. Mai știam și că s-au vândut mult mai multe bilete decât în prima zi și mă așteptam să fie aglomerație.

Abia când am ajuns am văzut că ar fi trebuit să mă grăbesc și mai tare: coada la intrare avea peste 200 de metri. Uh-oh… mi-am zis. Dacă stăm aici mai mult de o oră, pierdem Anthrax. Din fericire, s-a intrat relativ cursiv, deși băieții de la BGS erau mult mai atenți la control decât în ziua anterioară.

Înainte de a povesti despre fiecare formație în parte, iată programul celei de-a doua zile, care, ca și vineri, s-a respectat întocmai (ba chiar, majoritatea formațiilor au intrat un pic mai devreme):

• 15:15-16:00 – Vița de vie
• 16:30-17:15 – Anthrax
• 17:45-18:45 – Megadeth
• 19:15-20:15 – Slayer
• 21:00-23:00 – Metallica

Vița de vie a fost “intrusul” din prima zi. Au cântat un alternativ frumos, așa cum îi știm, atât piese noi cât și “Basul și cu toba mare” (așteptat de public și cântat la unison).

Deși sunetul a fost destul de prost (evident), a fost un recital frumos, care ne-a încălzit pentru ceea ce urma. Deja o mare parte din public intrase până la sfârșit, așa că Vița a avut parte de aplauze de la câteva zeci de mii de oameni.

Ar fi de menționat că s-a simțit emoția din vocea lui Despot – nici nu ar putea fi altfel, cu un public așa de numeros, atunci când cânți pe aceeași scenă, în aceeași zi, cu Anthrax, Slayer, Megadeth și Metallica!

Din păcate nu am găsit setlist-ul Vița de vie.

Anthrax a fost prima formație din “the big 4″ care a cântat. Mi s-a părut o nedreptate că au avut la dispoziție doar 45 de minute, în timp de Slayer și Megadeth au avut câte o oră. Corect ar fi fost ca și Anthrax să aibă tot o oră – cu atât mai mult cu cât nu mai fuseseră niciodată în România și mulți îi așteptam. Sunt convins că se mai puteau obține 15 minute, eventual din condensarea pauzelor…

Dar asta nu a contat atât de mult nici pentru Anthax, nici pentru public. Deja adunați, cei peste 30.000 de spectatori au cântat și au sărit (și cu ei, și eu, evident) pe un sunet clar și un show foarte bun. De remarcat că sunetul nu a fost “penalizat” pentru a evidenția prestația formațiilor de mai târziu.

Ca și Manowar, Anthrax a cântat o melodie dedicată lui Ronnie James Dio, evident tot Heaven and Hell. Interpretarea a fost net superioară celei Manowar, ceea ce este, în definitiv, un gest de respect atât față Dio cât și față de public.

Băieții de la BGS deja arătau îngrijorați că, deși era devreme, se “organiza” pogo și moshing cam în toate zonele (mă rog, în afară de “jmecherii” de la VIP, care nu înțeleg cum puteau sta jos…).

Într-un cuvânt, un început foarte bun pentru recitalul “the big four”! Iată și setlist-ul Anthrax (sursa):

1. Caught in a Mosh
2. Got the Time (Joe Jackson cover)
3. Madhouse
4. Be All, End All
5. Antisocial (Trust cover)
6. Indians
7. Medusa
8. Metal Thrashing Mad
9. I Am The Law

Megadeth a fost cea de-a treia formație care a intrat pe scenă. Pentru mine a fost și prima dată când îi văd live (nu am putut merge la concertul anterior) în România. Nu știu dacă a fost vina sunetului (care parcă, a fost un pic mai prost decât la Anthrax) sau au fost alte probleme, dar nu a existat parcă suficient contact cu publicul.

În nici un caz nu vreau să spun că a fost un concert slab, dar parcă m-aș fi așteptat la mai mult, cel puțin în prima jumătate a recitalului. Până la sfârșit însă, atât formația cât și publicul s-au încălzit, pentru ca în final să se termine puternic, printre ultimele piese fiind și “Symphony of Destruction”, după părerea mea, cea mai bună piesă cântată sâmbătă.

Îmi este greu să explic cum se aud 30.000 de voci urlând “symphony-of-de-struc-tion”! Iată și setlist-ul Megadeth (sursa):

1. Holy Wars… The Punishment Due
2. Hangar 18
3. Headcrusher
4. In My Darkest Hour
5. Skin O’ My Teeth
6. A Tout Le Monde
7. Hook In Mouth
8. Trust
9. Sweating Bullets
10. Symphony Of Destruction
11. Peace Sells
12. She-Wolf

Slayer a fost numărul 3 din “the big four” și a patra formație de sâmbătă. Prima impresie pe care am avut-o: “băieții ăștia se aud tare!”. Cauza? Cele 30 de boxe suplimentare pe care le-au adus “de acasă”. Manowar, apoi Slayer și câteva formații în ziua 3 – se pare că a fost un obicei ca fiecare formație să vină de acasă cu sacoșa de decibeli.

Un prieten care era foarte aproape de scenă mi-a spus că din cauza vibrațiilor, boxele o luau la plimbare pe scenă, deși sunt destul de grele.

Dar “tare” a fost și “bine” – sunetul Slayer a fost foarte clar, violent (mult superior celor de la Megadeth), iar atmosfera, “nebunie” este cred cel mai potrivit cuvânt pentru a o descrie. Probabil că vocalul putea nici să nu vină, chitările au fost suficiente pentru a declanșa niște moshing serios.

Un element picant – am remarcat chitara cu reclamă Heineken Iată și setlist-ul celor de la Slayer (sursa):

1. World Painted Blood
2. Jihad
3. War Ensemble
4. Hate Worldwide
5. Seasons in the Abyss
6. Angel of Death
7. Beauty Through Order
8. Disciple
9. Mandatory Suicide
10. Chemical Warfare
11. South of Heaven
12. Raining Blood

Metallica, cine altcineva ar fi putut fi headliner în “ziua thrash”? Dar înainte de a povesti despre concertul propriu-zis, câteva cuvinte despre setup-ul scenei.

În pauza relativ scurtă (cam 50 de minute) dintre Slayer și Metallica, pe scenă s-au întâmplat minuni: s-a construit un nivel suplimentar în spatele scenei, cu două rampe de acces, s-au montat câteva lumini suplimentare și alte șmecherii (asta, evident, după ce s-au evacuat toate echipamentele de la Slayer). Foarte bună organizarea.

Mai mult, ecranul gigant din spatele scenei (ascuns până la Metallica de un banner imens), a prins viață și a transmis imagini live. De menționat că și regia a fost superioară în cazul Metallica, în afară de cele 3 camere “default”, au mai existat încă două mobile, pe scenă.

Dar revenind la concertul propriu-zis, Metallica a cântat ca de obicei – adică excelent. Nici un glitch tehnic, sunetul s-a auzit “ca pe disc”, vocea a fost clară, volumul potrivit. Iar show-ul – show!

Am avut parte de lumini foarte bine sincronizate cu muzica, efecte pirotehnice (artificii, explozii, sunete de mitralieră), și ele sincronizate foarte bine (am impresia că sincronizarea a făcut-o chiar formația, cu niște triggere de pe scenă).

Am avut parte și de o chitară brand-uită Dracula și de James Hetfield cu dinți de vampir (de fapt, două pene de chitară), dar și de conversații cu publicul. Mai mult, un gest foarte frumos al celor de la Metallica – au menționat celelalte formații din “the big four”, au mulțumit organizatorilor și publicului și au spus cât de fericiți sunt că așa ceva s-a putut întâmpla. Așa cum a spus și Hetfield, am asistat la un eveniment istoric.

Un singur moment neplăcut: (iar) au încurcat Bucharest cu Budapest. Huiduielile au urmat instantaneu și au fost înlocuite cu scandarea “Bucharest-Bucharest”. Ooops Hetfield a prins din zbor greșeala (sau poate i-au suflat din regie) și a repetat obsesiv până la sfârșitul concertului, Bucharest, București, să ne arate că știe

Publicul a fost excelent, ca de obicei, și nici nu avea cum să fie altfel. S-a cântat laolaltă cu formația, s-a urlat (a doua zi m-am trezit fără voce), s-a “moshit” (cei de la BGS erau deja cu nervii întinși la maxim, am înțele că a ieșit și cu bătaie), ba chiar s-a și sărit gardul spre zona Gold pentru a fi mai aproape de artiști.

După un pic peste două ore, concertul Metallica și, odată cu el, și ziua a doua a festivalului Sonisphere, s-a încheiat. După multe mulțumiri din partea trupei, bețe și pene aruncate în public, și promisiunea că vor reveni, am plecat spre casă cu urechile încă răsunând de metal.

Iată și setlist-ul Metallica (sursa):

1. Creeping Death
2. For Whom The Bell Tolls
3. Fuel
4. Disposable Heroes
5. Fade To Black
6. That Was Just Your Life
7. Cyanide
8. Sad But True
9. Welcome Home (Sanitarium)
10. All Nightmare Long
11. One
12. Master Of Puppets
13. Fight Fire With Fire
14. Nothing Else Matters
15. Enter Sandman
16. Stone Cold Crazy (Queen cover)
17. Hit The Lights
18. Seek & Destroy

Să vedem și câteva note:

• sunet: 9,5/10 (-0,5 pentru Megadeth).
• lumini: 9/10.
• efecte speciale: 8/10 (doar la Metallica, fără a fi extraordinare).
• impresie Vița de vie: 8/10.
• impresie Anthrax: 9/10.
• impresie Megadeth: 9/10.
• impresie Slayer: 10/10.
• impresie Metallica: 11/10.
• impresie generală: 10/10.

Iar despre ziua a treia voi povesti în post-ul următor!

Image credit: Constantin B.

Related posts:

1. Sonisphere 2010 ziua 1
2. Concert Manowar – B’estfest 2009 ziua 5
3. Concert Moby – B’estfest 2009 ziua 2
4. Tunisia 2008 – Excursie în Sahara (ziua 2)
5. Cum am ajuns la ziua lui Horia Brenciu