De cele mai multe ori, cover-urile sau remix-urile sună mai prost decât originalul. Iar filmele, întotdeauna, sunt mai slabe decât cartea. Dar nu se întâmplă așa mereu. Am ales o melodie care are nu mai puțin de 18 (optsprezece) cover-uri și variante – Hijo de la Luna și le-am ascultat pe toate.

Dar nu numărul de cover-uri este impresionant – probabil că există melodii care sunt mult mai “copiate”, ci multitudinea de stiluri în care este interpretată piesa. De la varianta originală la operă, la heavy metal, dance și pop, până la rap (nu m-ar mira să fie și manele, dar nu vreau să cobesc)! Și, uimitor, nici una din variante nu sună foarte prost! Sigur, unele sunt mai slabe decât originalul, dar nu atât de slabe încât să nu poată fi ascultate.

Varianta originală este interpretată de formația Mecano (vocea este Ana Torroja) și putem identifica ceva caracteristici care au permis să fie posibilă reinterpretarea atât de diversă:

• în primul rând este o melodie excepțională. Indiferent ce stil de muzică asculți de obicei, este imposibil să nu-ți placă, chiar dacă nu înțelegi versurile.
• dacă mai înțelegi și versurile, ești deja cucerit!
• accentul este pe voce, instrumentația venind doar să susțină, ceea ce a permis altor interpreți să decupeze partea vocală și să-și păstreze propriul stil de instrumentație.
• melodia nu are un stil foarte bine definit, fiind ceva pop cu accente de clasic, instrumentația are și ea elemente de orchestră clasică, dar ritmul este destul de alert.

Trecând la cover-uri, voi începe cu variantele cele mai apropiate de original:

Eleni Dimou. Cântăreața greacă a păstrat 99% instrumentația originală și a tradus versurile în limba greacă, dar din păcate nu are aceeași voce ca interpreta de la Mecano.

http://www.youtube.com/watch?v=oRI6Kgx4w7Q

Loona. Probabil cea mai cunoscută variantă este cea interpretată de Loona, care deși de obicei cântă pop cu accente dance, păstrează linia și ritmul original al melodiei:

Ivana Jordan este o cântăreață din Serbia, care a tradus versurile, iar varianta ei sună așa:

Belle Perez merită o mențiune specială pentru că a eliminat complet instrumentația, backing vocals-ul fiind asigurat de un cor foarte discret.

Monserrat Bustamante încearcă și ea să păstreze cât mai mult din melodia originală:

Tuula Amberla interpretează melodia în finlandeză:

În concluzie, variantele care copiază versiunea originală nu sunt excepționale, în afară de Belle Perez și Loona, care are meritul de a fi popularizat foarte mult melodia. Preferata mea: Belle Perez.

Cum cover-urile de mai sus nu prea m-au impresionat să vedem ce ne oferă variantele interpretate în stilul clasic.

Monserrat Caballe. Ce se întâmplă atunci când iei o melodie excepțională ca Hijo de la Luna și reduci un pic instrumentația, încât să pui în evidență o voce unică precum cea a sopranei Montserrat Caballe. Nu poate decât să iasă ceva uimitor:

Sarah Brightman (despre care am aflat că interpretează în stilul classical crossover) are și ea o versiune foarte bună, cu o orchestră clasică completă:

Mario Frangoulis reușește prin stilul de interpretare să aducă chiar mai multă emoție în melodie, atât la pasajele lente cât și la cele forte, unde vocea lui bărbătească adaugă un pic de revoltă:

Concluzie: Hijo de la Luna a fost parcă scrisă să fie interpretată în stil clasic, și toți cei 3 interpreți au adus ceva în plus, iar favorita mea este varianta lui Mario Frangoulis.

Dar să ne îndreptăm spre versiunile dance:

Psy 4 de la rime beneficiază de vocea originală de la Mecano, Ana Torroja, și au o versiune rap în franceză, care sună chiar foarte bine:

http://www.youtube.com/watch?v=bwiyHoN0ksU

Tot Ana Torroja are și o versiune proprie, cu accente spaniole foarte puternice. Ole! Din păcate însă, muzica spaniolă e prea veselă pentru mesajul melodiei:

http://www.youtube.com/watch?v=imV39ZeWaBQ

Highland își păstrează stilul care i-a consacrat: voce de femeie în italiană și pasaje rap în engleză. În afară de asta însă, nici ei nu au modificat foarte tare melodia originală:

Concluzie: Nu sunt rele deloc nici versiunile dance! Preferata mea: Psy 4 de la rime.

Am lăsat la sfârșit rock-ul, preferatul meu. Hijo de la luna sună foarte bine în aproape toate versiunile, și nu ducem deloc lipsă de cover-uri rock:

Valensia. Din păcate nu am găsit varianta cântată de Valensia, probabil că sună foarte interesant în versiunea hard/symphonice/progressive rock.

Stravaganzza interpretează o versiune foarte reușită, heavy metal clasic (mă rog, mai puțin începutul penibil):

Mors Principium Est cântă probabil varianta cea mai îndepărtată de original. Nu este una dintre cele mai reușite, dar nici rea, și în mod cert este interesant să auzi o versiune death metal:

Lyriel păstrează vocea aproape neatinsă și o suprapune peste o instrumentație celtic metal (păstrează și viorile din original), cu un rezultat excelent:

Haggard m-a dezamăgit un pic – sunt un mare fan Haggard și m-aș fi așteptat să adauge mai multă energie melodiei prin instrumentație, dar au păstrat aproape neschimbată linia melodică principală, peste care au suprapus doar riff-urile.

Katra a tradus melodia în finlandeză și au adăugat propriul stil (gothic metal), și iată ce a rezultat:

În afară de versiunile de mai sus (care apar pe albume), formațiile Epileptica, Unicornia (sună bine) și Katarsis (foarte interesant) cântă cover-ul în concerte și se pot găsi înregistrări și cu alte formații (din păcate, toate sunt la calitate proastă) pe YouTube. Avem și un român care face o interpretare decentă aici: Razvan Krivach.

Deși am spus mai sus că parcă melodia a fost compusa pentru stilul clasic, după ce am ascultat variantele rock, parcă îmi vine să mă răzgândesc – variantele rock sunt foarte tari! Mi-a fost greu să aleg o singură favorită, așa ca voi nominaliza două care îmi plac: Stravaganzza și Lyriel.

Ție care din variantele de mai sus îți place mai mult? Scrie un comentariu mai jos!

Image credit: Flowery Luza.

Related posts:

1. Sa moara CD-urile!