Acum ceva timp (mai mult de două luni), am participat la un concurs organizat de Viajoa.ro și, surprise-surprise!, am câștigat premiul cel mare, scriind un post despre unde am călătorit prin România. Despre ce premiu este vorba? Despre două nopți de cazare la pensiunea Roua de Munte din Băile Herculane.

Pensiunii Roua de Munte o să-i dedic însă un post separat, pentru că am multe de zis (spoiler: proprietarul știe ce-i ăla Page Rank, iar pensiunea are și blog!). Aici voi povesti doar despre drum, despre stațiune, ce poți face în Băile Herculane și cum ne-am simțit.

Am plecat la drum într-o frumoasă zi de… luni – pentru că duminică a fost concertul AC/DC, pe care nu am fi putut să-l ratăm. Fiind destul de obosiți după concert (și mersul pe jos de după), am reușit să ieșim din București abia spre prânz.

Drumul ales de GPS a fost București – A1 – Pitești – Craiova – Drobeta-Turnu Severin – Orșova – Băile Herculane. Un total de 380 de km, efectuați în aproape 6 ore, pentru că atât suportă infrastructura noastră. Probabil că am fi făcut aproape 8 ore, dacă nu am fi avut detector de radar, mașină bună și noroc să plouă suficient cât să nu se poată folosi radarele dar să se meargă în condiții de vizibilitate excelente pentru a merge repede. Nu că aș fi depășit viteza legală… nuuuuuuu.

Despre infrastructura rutieră, nu am prea multe de comentat. Mi s-a părut acceptabilă în afara localităților, execrabilă în orașe. De menționat că se lucra destul de mult – atât în Craiova cât și prin zona viaductelor de dinainte de Orșova. Am avut chiar parte și de circulație restricționată în zonele cu lucrări.

Aș vorbi și despre disciplina în trafic, dar nu am despre ce. Nu există disciplină în trafic. Sunt uimit de fiecare dată când merg pe trasee lungi (mai ales dacă merg tare) de cât de mulți șoferi slab pregățiți și inconștienți există – foarte mulți nu sunt capabili să se asigure, să estimeze distanțe și viteze sau pur și simplu să se gândescă la eventualitatea că ar putea să vină o măsină după curbă.

Dacă despre populație am de spus doar “de bine”, țara însă chiar este frumoasă. Imediat ce ieși din București, treci de câmpie și ajungi în zona deluroasă, România devine superbă. Așa că am profitat de opririle dese pe lângă Dunăre pentru a face poze și a admira paisajul, iar la întoarcere chiar ne-am abătut un pic din drum pentru a vizita Mănăstirea Sf. Ana din Orșova și a admira Dunărea din alte unghiuri. Nu voi exagera, cum fac mulți, și să spun că România e cea mai frumoasă țară dintre toate, dar nu pot să nu constat că ar trebui să ne simțim norocoși că locuim aici (și nu în… Egipt, de exemplu).

Intrarea de pe șoseaua principală în Băile Herculane ne-a dat un pic fiori – treceam peste un pod direct pe lângă groapa de gunoi! Închide rapid geamurile, treci pe recirculare, agită un pic odorizantul! Nu părea să fie un început prea bun al excursiei noastre de două zile.

Am găsit ușor pensiunea – Ioana și-a făcut datoria cât a putut de bine și ne-a dus până la 2-300 de metri de pensiune, iar de acolo ne-a îndrumat Tudor, proprietarul pensiunii, am parcat și ne-am uitat un pic în jur. Și acela a fost momentul în care ne-am destins, iar grijile noastre au dispărut.

Pentru că atât cazarea a fost excelentă (dar voi scrie despre asta în alt post), cât și peisajul este superb. Articolul despre Băile Herculane de pe Wikipedia nu ne-a pregătit pentru ce a fost la față locului.

Am crezut că o să avem de-a face cu o localitate mică și plictisitoare, plină de moși și babe la tratament, unde nu ai ce să faci decât să bei apă puturoasă. Dar ne-am înșelat (mă rog, parțial).

Partea cu moșii și babele la tratament, și băutul de apă puturoasă, este adevărată. Fiind și extra-sezon, erau momente în care aveai impresia că ești singur în toată stațiunea. Dar există mult mai mult!

Există clădiri vechi superbe, aproape neatinse de dotările moderne (mai vezi ici-colo un geam termopan, dar cam atât). Din păcate, sunt neatinse și de orice încercare de a le conserva sau de a le exploata. Drept urmare, multe sunt dărăpănate și este posibil să nu poată fie salvate. Citeam chiar zilele trecute că firma care controlează hotelurile din stațiunea Herculane este în executare silită. Să speram că vor fi preluate de cineva care le va reface.

Există parcuri unde pe poți plimba și locuri de vizitat. Există terase și restaurante. În mod cert o gașcă de tineri nu se va plictisi, dar mai este încă suficient loc de îmbunătățiri. Ținând cont de capacitatea de cazare existentă (pe lângă hotelurile vechi există zeci, dacă nu chiar sute, de pensiuni), ar mai trebui deschise multe terate, restaurante, baruri, discoteci și alte modelități de distracție. Și să nu uităm de magazine – cele 5-6 “comuniste” existente nu oferă absolut nimic care să determine un vizitator să-și cheltuie banii.

Din păcate, nu am văzut nici măcar un centru de închiriat ATV-uri, scootere sau care să organizeze excursii. Și ce excursii s-ar putea face! Nu mai zic de organizarea băilor termale în așa fel încât să fie un mini-water-park.

Am lăsat special la urma review-ului meu despre Băile Herculane peisajul și excursiile. Surpriza pentru noi a constat chiar din posibilitățile de a face turism “real” în această zonă. Există zeci de trasee și puncte de interes pe munții din vecinătate – probabil că ar fi necesare cel puțin 10 zile, dacă nu chiar două săptămâni, pentru a le atinge pe toate: există grote, saune naturale, foișoare de observare pe vârfuri de munte.

Există obiective care se pot vedea în 5 minute și 20 de trepte de urcat, cum ar fi Grota Haiducilor, sau trasee pentru “oamenii serioși”, de 4-5 ore. Deși marcajele din pădure sunt relativ recente și dese, în interiorul localitătii am întâlnit doar trei panouri de informare și nici un semn indicator cu “Spre obiectivul X”.

Așa se face că dacă nu ne-ar fi spus gazda noastră pe unde să o luăm, nu am fie găsit traseul spre Foișorul Roșu, un punct de observație situat pe un pisc, de unde se poate vedea toată zona. Cu ocazia asta am constatat că avem totuși ceva condiție fizică și că putem reveni liniștiți pentru a face și trasee mai lungi data viitoare. Din păcate, cu aceeași ocazie am văzut și urmele pe care le lasă așa-zișii turiști – în grote, în pădure, oriunde “vrea mușchii lor”.

În concluzie, Băile Herculane este o stațiune superbă, promovată insuficient (ceea ce poarte fi bine, dacă vrei liniște, ca noi), cu suficiente posibilităti de distracție, dar și pentru a face trasee. Dacă te-ai săturat de Valea Prahovei și cocalarii din Sinaia și Poiana Brașov, merită să mergi la Băile Herculane și să stai mai multe zile!

Tot în concluzie, am rămas cu un gust amar și cu părere de rău pentru modul dezastruos în care a fost administrată stațiunea și clădirile, fără a mai vorbi de promovarea inexistentă. Dar toate astea se vor rezolva probabil în timp, dacă vor veni turiști vor apărea inevitabil și investitorii.

Noi deja ne programăm un concediu de o săptămână cel puțin la Băile Herculane. Cazarea deja am rezolvat-o: în mod cert vom sta la pensiunea Roua de Munte!

Iată și niște poze din Băile Herculane:

[Show as slideshow]

Tu ai fost în Băile Herculane? Cum ți s-a părut? Lasă un comentariu mai jos!

PS: Este luni, deci vei găsi pe blog-ul NOVIT un nou post cu știri. Citește-le!

No related posts.