Un titlu alternativ ar fi putut fi “cum nu am aruncat eu un calculator vechi și am făcut o faptă bună” . Nu am scris până acum despre această actiune pentru că fiind prima de genul ăsta, am preferat să nu ne lăudăm până nu știm sigur deznodământul.

Totul a început pe Twitter, unde am scris, mai mult din plictiseală decât sperând că cineva o să aibă nevoie, acest tweet prin care donam serverul meu vechi din sufragerie.

Înainte să vă gândiți la quadcore-uri cu 64 GB de RAM, era vorba de un Athlon la 600 MHz și 192 MB de RAM. Fără hard-disk, monitor sau periferice. Dar pentru că-mi era drag (l-am folosit pe post de router și storage manchine), parcă nu-mi venea să-l arunc.

Spre uimirea mea totală, am avut câteva cereri aproape instantaneu. Dintre ele, Lavinia Bibeni m-a câștigat cu campania “10 pentru primul meu calculator” și povestea Mihaelei, cea care ar fi urmat să primească sistemul meu.

Lecție învățată: doar pentru că pentru noi nu (mai) are valoare, nu înseamnă că altcineva nu îl consideră util.

Pe principiul “dacă ai intrat în joc, joci”, a trebuit să găsesc și restul componentelor pentru a face un sistem complet. Și unde în altă parte să mă interesez decât printre membrii Asociației ProLinux?

Cum linuxiștii sunt atât inimoși cât și cu stocul de componente nefolosite mereu plin, am găsit extrem de repede (o zi și un pic!) și restul componentelor:

• tastatură de la Monica
• boxe și monitor LCD de la “ghrt”
• hard-disk de la Florin
• mouse, upgrade la CPU, RAM și schimbat ventilatoarele – Wolfy

După care a început distracție cu adunat toate componentele la un loc, ceea ce a constat în vreo 4 ore de plimbat cu mașina prin București.

Lecție învățată: partea cum plimbatul prin oraș nu ar mai trebui repetată. O idee mult mai bună ar fi să adunăm componentele atunci când ne vedem la întâlnirile lunare RLUG.

Asamblatul calculatorului nu a fost o problemă – toate componentele au mers din prima, mai puțin CD-RW-ul care nu a vrut să șadă cu hard-disk-ul pe același cablu ATA nici bătut. S-a rezolvat repede cu alt cablu și am început instalarea sistemului de operare, un Linux, desigur, mai exact Ubuntu 10.4 (beta 1).

Lecție învățată: instalarea unui sistem pe un calculator vechi durează mult. Foarte mult. Mai ales atunci când placa video nu se înțelege cu monitorul și cu X.org-ul, iar tu n-ai mai editat x.conf de vreo 6 ani.

După lupte seculare care au durat 2 ore cu X.org-ul, am reușit să-l fac să meargă în rezoluția pe care o doream și am început configurarea aplicațiilor, iar la un moment dat îmi zic să verific și sunetul. Am pornit boxele și … o bâzâială infernală. Boxele erau pocnite

Pentru că nu mai era timp să le reparăm sau să cumpăr altele noi, am furat din avuția companiei primele boxe pe care le-am văzut în fața ochilor și asta a fost. Acum sper să nu vină vreun control să mă prindă cu lipsă în gestiune

Lecție învățată: nu instalezi/testezi sistemul cu 3 ore înainte să te întâlnești cu persoana căreia trebuie să i-l predai.

Am reușit totuși să mă întâlnesc cu Ovidiu “sod” și să-i dau sistemul complet și funcțional, pentru a-l duce la Iași. De aici încolo, partea mea s-a încheiat și sistemul a fost preluat de la Ovidiu “sod” de Flower, care împreună cu Lavinia, i l-au dat Mihaelei, acum două zile.

Lecție învățată: e dificil să expediezi echipamente în alte orașe, atunci când n-ai cutii la ele. Ori facem rost de cutii, ori ne limităm acțiunile de donare doar în orașele unde locuim.

Lecție învățată: e greu de sincronizat multe persoane, fiecare cu programul său, când nu le cunoști bine și mai ales când ești în criză de timp.

Lecție învățată: ca să eviți criza de timp, e bine să aduni componentele (în tihnă), să le testezi (în tihnă) și abia apoi să le promiți.

Deși a implicat mai mult efort decât crezusem și la un moment dar chiar am avut ceva emoții că n-o să reușim la timp, iată că am reușit să livrăm, așa cum am promis, un calculator cuiva care are nevoie de el. Sperăm să-l folosească cu plăcere!

Update: Iată și feedback-ul de la Lavinia aici.

Din lecțiile învățate cu ocazia asta o să putem face o strategie pentru a recicla și restul de componente și sisteme pe care le mai avem cu toții pe acasă.

Iar dacă ai ceva componente nefolosite, lasă un comentariu mai jos, scrie-mi pe ovidiu at mybox dot ro sau pe lista ProLinux și găsim pe cineva care are nevoie de ele!

Iată și câteva poze:

[Show as slideshow]

Cât și o scurtă filmare pe YouTube.

Related posts:

1. Lansarea publică a asociației ProLinux
2. Primul post pe blog-ul NOVIT!