Avem nevoie de bagaje standardizate

Îți mai amintești geamantanele din lemn cu care plecau tinerii la armată? Erau grele, hidoase, dar aveau încă caracteristică: erau identice ca dimensiuni. O caracteristică pe care am început să mi-o doresc din ce în ce mai mult.

Săptămâna trecuta am fost (în calitate de vizitator), la CeBIT, în Germania. Cum din România nu există zbor direct spre Hanovra, a trebuit să schimb avionul (în Munchen la dus și Zurich, la întors). Investitorul în RnD Software a venit din SUA, și a schimbat și el.

Dacă bagajele mele nu au suferit, ale lui s-au pierdut. Definitiv. După 7 zile, Lufthansa (nu vorbim de Ryanair sau alți low-cost, da?) nu este încă în stare să-și dea seama nici măcar unde se află bagajul, cu atât mai puțin să îl și livreze.

În alte dăți, două trollere mi-au fost distruse (roți rupte), o geantă mi-a fost sfâșiată într-o parte și bagajele mele au călătorit până în India și înapoi. Nu este prima dată când i se întâmplă nici lui, evident.

De fapt, cred că procentul de bagaje pierdute sau deteriorate este imens. Iar nouă ni se pare absolut normal să ne cumpărăm trollere metalice, grele și să ne ambalăm bagajele în foarte multă folie protectoare! Ei bine, cred că am o idee mai bună în privința asta. Îți mai aduci aminte de geamantenele din paragraful 1?

Cum ar fi următorul scenariu? La check-in îți depui bagajul într-o cutie rezistentă, metalică, care se încuie electronic și primești doar tu codul de deblocare. Toate cutiile vor avea un chip RFID pentru tracking și vor fi concepute special pentru a fi depozitate unele peste altele (think… LEGO). Pe interior vor avea un strat de burete pentru protecția bagajelor. Ai un bagaj mai mic și nu vrei să se miște? No problem, îl legi cu o “centură de siguranță” sau mai îndeși niște burete.

La sosire, cutiile vin pe bandă însoțite de tracking code scris mare pe un display, formezi codul, iei bagajul și pleci.

Companiile aeriene iubesc standardizarea, probabil că multitudinea de bagaje de dimensiuni, culori, greutăți și alte caracteristici fizice diferite le dau dureri de cap. Nu văd de ce n-ar iubi pur și simplu un astfel de sistem, care pentru ele aduce ușurință în manipularea automată, tracking aproape perfect la costuri mai mici pe termen lung (cutiile se refolosesc, abțibild-urile actuale nu) și asigură și securitatea (atât impotriva furtului cât și împotriva pericolelor din interiorul bagajului).

Este adevărat că în felul acesta spațiul total ocupat de bagaje crește simțitor, și există și greutate suplimentară, dar toate acestea sunt costuri care se pot transfera ușor către pasageri, în cazul în care nu se pot recupera total din optimizarea sistemului (dar eu sunt convins că da).

Mai mult, nu e obligatoriu ca sistemul să fie implementat simultan de către toate liniile aeriene sau aeroporturile, se poate începe cu un singur avion. Se produce un număr de cutii egal cu numărul total de locuri, se dotează avionul și gata. In afară de oferirea de cutii către pasageri înainte de check-in și recuperarea lor după predarea bagajelor, nu există efort suplimentar, restul procesului este compatibil cu ce se întâmplă acum.

Ținând cont câți bani pierd companiile despăgubind clienți cu bagaje pierdute (este vorba de sute sau chiar mii de euro per bagaj pierdut), costul unui astfel de proiect pilot intră în categoria “peanuts”. Mai mult, dacă sistemul prinde se poate folosi foarte ușor și pentru transportul rutier, feroviar și maritim.

Cât despre companiile care produc genți, pentru ele este trivial să se încadreze în niște dimensiuni standard, de fapt deja fac asta.

Tu ce crezi? Ți se pare o idee bună sau din contră? Lasă un comentariu mai jos!

PS: E luni, iar lunea publicăm știri pe blog-ul NOVIT. Citește-le acum!

Image credit: State Records NSW.

Related posts:

1. “Bănci care cer divorț” are nevoie de ajutorul tău Gata, am divorțat de toate băncile care m-au deranjat. Nu...