După cum spune și o reclamă la radio, în trafic ești în junglă. Iar în junglă, după cum știm, trăiesc tot felul de specii de animale. Cum în jungla noastră urbană a fost o iarnă în adevăratul sens al cuvântului, m-am gândit să prezint câteva specii de șofer bucureștean identificate de mine și prezentate în context hibernal.
Șoferus Bucureșteanus Cocalarus Maximus. Îl recunoști ușor. Are un BMW vechi de 10 ani, îi auzi manelele de la colț și abordează degajat orice femeie cu apelativul “păpușe”. Treningul Puma luat din piață îl protejează de frig, deci va dori să plece cu mașina imediat ce s-a depus ceva zăpadă.
Deși se duce la sală, e sub demnitatea lui să dea la lopată (oricum n-are așa ceva), drept pentru care deturnează întreprinzătorii care deszăpezesc contra cost o altă mașină cu îndemnul “Hai bă la mine că sunt boss și-ți dau mai mult decât săracul ăla.”
După care intră în mașină, dă drumul la căldură și la manea și-l mai zorește din când în când pe lopătar cu un duios “Hai bă mai repede, că n-am toată ziua!”. Odată mașina eliberată, îi azvârle cu scârbă muncitorului jumătate din suma datorată și răspunde la protestele acestuia cu: “Marș bă cioară de aici, că-ți dau și două!”
După care pleacă să dea o tură de cartier. Ieșirea lui pe stradă îl transformă în pericol public, pentru că nu e capabil să conducă o mașină cu tracțiune pe spate și derapează la orice curbă. Se întoarece plictisit acasă (iarna femeile nu poartă mini) și parchează în fața scării, pe banda 2, blocând banda 1 și mașinile parcate regulamentar. Ăia de la deszăpeziri să facă bine să-l ocolească!
Șoferus Bucureșteanus Cocalarus Communis. Nu are lopată, dar împrumută una mințind administratorul că vrea să curețe aleea din fața scării. Sapă în grabă, cu silă, fiindu-i frică să nu-l vadă vreun cunoscut și să se compromită.
Aruncă cu scârbă zăpada pe mașinile parcate sau în stradă, curăță locul doar cât să poată ieși. Subestimează însă performanțele mașinii (Volkswagen sau Audi vechi de 5-10 ani) și nici nu prea știe ce face, așa că turează motorul mai-mai să-i explodeze cilindrii, încinge cauciucurile și aruncă cu zăpadă, gheață și mâzgă în pietoni.
După ce reușește cu chiu cu vai să iasă din parcare, pleacă la Mall uitând să înapoieze lopata, iar când se întoarce, dacă nu găsește un loc deja curățat, parchează ilegal.
Șoferus Bucureșteanus Cocalarus Erus (proprietar). Are în buzunar actele de proprietate de la locul de parcare pe care NU l-a plătit. Nu o să ți le arate, dar o să te amenințe că ăla e locul lui și dacă nu vrei roți tăiate, să te muți urgent.
Fiind locul lui, s-a sculat la 5 dimineața să-l curețe. A depozitat zăpada în spatele mașinii (Dacia 1300 ediție ’77), blocându-se singur. Dar nu-l deranjează, că de fapt nu pleacă nicăieri. Chiar dacă trebuie să ajungă undeva, merge cu tramvaiul, să nu vină cineva să-i ocupe locul. Locul lui, care i se cuvine și l-a curățat.
Dacă totuși pleacă undeva cu mașina, lipește un anunț agramat pe un copac, prin care te anunță că el a curățat locul, deci i se cuvine și îi este rezervat. Oricum, măsura e redundantă, stimata lui soție te va anunța de la balcon că nu ai parcat bine, în fix 5 secunde după ce ai oprit motorul.
Șoferus Bucureșteanus Communis. În fine, am ajuns la primul exemplar care nu mai este “cocalarus”. Poți să trăiești alături de el, deși nu este un monument de bun simț sau spirit civic.
Se scoală dimineața și-și deszăpezește masina (Dacia Logan sau Renault Clio), aruncând zăpada astfel încât să nu blocheze prea tare alte mașini, dar nu se sfiește să mai arunce și în stradă.
Dacă te vede că te chinui să scoți mașina din parcare, se oprește și nu te ajută, așteptând 5-10 minute să pleci și să parcheze el. Dacă totuși nu poate parca nicăieri, înjură ușor în barbă și ori parchează în loc nepermis (fără totuși să încurce în mod deosebit circulatia), ori pune mâna pe lopată.
Șoferus Bucureșteanus Eximium (excepțional). Este o specie în pericol de dispariție. Atunci când îl întâlnești trebuie să-l admiri cu respect și uimire față de perfecțiunea naturii, având grijă să nu-l sperii.
Este genul de om care care înainte să se îndrepte spre mașină, curăță treptele și aleea din fața blocului. Când își deszăpezește mașina, depune zăpada doar în spațiul verde, fără să încurce pietonii, mașinile parcate și nici nu aruncă zăpada în stradă, chiar dacă asta înseamnă că trebuie să o care câțiva metri.
Dacă te vede că te chinui să-ți miști mașina, vine și te ajută cu lopata, te împinge sau te ghidează. Dacă te vede că nu ai unde să parchezi, te întreabă cât timp stai și-ți spune să parchezi în spatele lui, că el nu pleacă în curând de acasă.
Dacă este suficient de cald încât zăpada se topește, are grijă când pleacă să nu arunce cu zoaie în pietoni. Preferă să parcheze la 2 km de casă sau să sape 20 de minute pentru a elibera un loc, decât să blocheze pe cineva sau să parcheze într-un loc unde încurcă circulația.
Ai întâlnit și tu reprezentanți ai speciilor prezentate mai sus? Ori poate că ai identificat alte specii, subspecii, încrengături sau familii? Lasă un comentariu mai jos!
Image credit: phunkstarr.
Related posts:
