S-a discutat și s-a dezbătut și s-a și înjurat extrem de mult în ultima vreme în legătură cu taxele și impozitele pentru anul 2010. De la propuneri ca impozitarea suplimentară a oamenilor bogați, plata CAS-ului pentru dividende și până la măsuri deja luate ca eliminarea impozitului de 3% pe veniturile microîntreprinderilor sau impozitul forfetar, se pare că statul român nu mai știe de unde să ia bani. Drept urmare, ia de la oricine mai poate încă să plătească.
Nu o să fac aici teoria taxelor și impozitelor, există economiști foarte bine pregătiți care pot da explicații mult mai bune decât aș putea eu. Doar doresc să pun o întrebare simplă:
De ce plătim taxe și impozite? Care este rolul lor?
Raspunsul este foarte simplu, din punctul meu de vedere: plătim taxe și impozite pentru ca statul să ne asigure în schimb diverse servicii: sănătate, justiție, educație, sistem economic, suport legal și tot așa.
Dacă statul și-ar respecta promisiunile și ar asigura toate aceste servicii la o calitate rezonabilă, ar fi totul ok – nimeni nu cred că ar protesta, indiferent care ar fi nivelul de impozitare.
Cum însă lucrul ăsta nu se întâmplă, simt nevoia să abordez un pic altfel problema – din punct logic. Ce plătesc, ce primesc, pentru taxele pe care sunt forțat să le achit?
O să încep cu impozitele mai simple, de exemplu cel pentru automobile. Automobilul meu ocupă o suprafată oarecare din spațiul public. Este deci normal să plătesc o chirie pentru asta și sunt de acord cu impozitul pentru deținerea de automobile. Nu cred că ar trebui să fie calculat în funcție de capacitatea cilindrică, ci în funcție de dimensiuni și greutate.
Tot corectă este și plata accizelor pentru carburant și taxa de drum – dacă poluezi sau mergi mult pe drumuri, afectezi mediul, respectiv calitatea drumurilor. Evident, accizele ar trebui să depindă nu doar de cantitatea de benzină arsă, ci și de tipul motorului (un motor Euro 5 poluează mai puțin decât unul Euro 2 dacă arde aceeași cantitate de benzină), iar taxa de drum nu ar trebui să fie unică, ci să depindă de distanța parcursă.
Dar nu sunt de acord cu taxarea terenurilor și imobilelor în funcție de suprafață. Ce muncă suplimentară face statul la un teren de 10.000 de metri pătrați față de unul de 500? Absolut nimic. Tot 3 acte trebuie să elibereze, tot 10 minute va munci un funcționar. Taxarea în cazul ăsta este un exemplu clasic de “luăm de la cine are”.
O impozitare corectă ar fi taxarea la “metru de stradă”. Așa cum mașina mea ocupă loc pe stradă, așa și clădirea sau terenul ocupă o oarecare lungime de trotuar. Dacă statul (primăria) are mai mult de măturat și îngrijit spațiul verde pentru că am un teren mai lung, e normal să plătesc mai mult. Dar doar în funcție de lungime.
Și am ajuns la taxele mari – impozitul pe profit sau venit, sănătate, pensie.
Pensia nu mi se pare un subiect care ar trebui să fie în grija statului. Este treaba mea să am ce să mănânc atunci când o să mă retrag, nu am nici un motiv să dau bani statului – care este recunoscut că nu e capabil să-i administreze. Lasă-mi posibilitatea să pun bani la ciorap sau să-mi fac o pensie privată.
Și “sănătatea” este un impozit obligatoriu nedrept. Dacă eu nu mă îmbolnăvesc niciodată, de ce să plătesc la fel de mult sau chiar mai mult decât cineva care stă tot timpul prin spitale? Sunt de acord să plătesc impozit obligatoriu, o sumă fixă, NU procente, pentru servicii de urgență. În rest, să fie alegerea mea dacă plătesc cash sau îmi fac asigurare medicală ori abonament la o clinică.
În plus, cei care au un stil de viață care îi face să aibă nevoie de mai multă asistență medicală ar trebui să plătească mai mult. Așa că sunt de acord cu accizele pe alcool, țigări. Ba mai mult, aș adăuga taxa pe kilogramele in plus și reducere pentru cei care merg la sală.
Și am ajuns și la impozitul pe venit sau profit. Deși statul a desființat impozitul pe venit, există țări în care acesta este preferat celui pe profit. La cât de complicată este contabilitatea și cât de simplu este să inventezi cheltuieli pentru a scădea profitul firmei, cred că ar fi de preferat să fie folosit impozitul pe venit pentru toate companiile.
Impozitul pentru companii se leagă foarte bine de impozitul pe dividende. Chestia asta cu dubla impozitare este o aiureală, care-i logica să iei odată bani companiei și apoi și persoanei care își încasează dividendele? Din același ciclu mai fac parte și asigurările sociale plătite atât de angajat cât și de angajator. Sunt niște aberații care ar trebui să dispară.
Problema reală însă este că în privința acestor taxe contribuabilul nu mai poate identifica modul în care banii lui sunt folosiți. Soluții? Sigur se pot găsi, de exemplu:
- deplasarea impozitelor de la centru către nivelul local, unde sunt mult mai simplu de controlat.
- implementare de sisteme de “evaluare a performanțelot instituțiilor” coerente și alocarea bugetului în funcție de acestea.
- opțional, reduceri ale impozitului pentru cei care în anul anterior nu au utilizat anumite servicii.
Dezvoltând un pic ideea de mai sus, să presupunem că pentru un cetățean, conform statisticilor, serviciile prestate de judecătorie costă X lei. Dacă cetățeanul nu a solicitat serviciile judecătoriilor (nu a avut procese), nu va mai trebui să plătească 100% din sumă, ci doar 20%. Dacă a apelat însă la judecătorii mai mult decât media, va plăti mai mult.
Sigur că sistemul este greu de “nimerit” în așa fel încât să fie echitabil pentru toată lumea și în acelasi timp să nu se ajungă la situația în care bugetul total pentru anumite servicii să fluctueze extrem de mult de la an la an, dar nu cred că este imposibil.
Cred că singura piedică pentru a face un sistem de taxare corect și coerent este lipsa cuiva care să se gândească și un pic la “beneficiar”, adică cetățeanul de rând, că idei sunt, iar de specialiști nu ducem lipsă.
Până când o astfel de persoană de legendă o să apară, tu ce crezi despre taxe? Crezi că sunt corect stabilite? Primești înapoi valoare pentru banii plătiți? Sau ar fi poate mai bine să facem o mică grevă fiscală? Lasă un comentariu mai jos!
Image credit: alancleaver_2000.
No related posts.







Articolul tău e ca un pansament după o zi în care am avut de a face tocmai cu taxe, fisc, declarații, registre, birocrație… știi tu, acea perioadă a anului. După ce că prin octombrie am plătit taxele în avans pentru un trimestru (ca un absolut moron), stimabilii de la fisc m-au fericit cu o nouă hârtie de extorcare – încă 14 lei + majorări, 16 lei.
Cum nu m-am putut împotrivi infailibilului program care le zicea pe ecran că aș avea o datorie pentru perioada 15.12-31.12 (?!), le-am plătit. Și-au găsit și luna asta fraierul care le asigură cafeaua. Numai imaginația mea bolnavă știe ce scenarii derula în timp ce le plăteam.
Cred că întrebarea ta din titlu ar putea fi extinsă: de ce avem STAT? La ce ne folosește această organizație mafiotă, o birocrație condusă prost în care răspunderea e atât de disipată încât nimeni nu e de vină pentru că funcționarii nu știu ce trebuie să facă, care periodic ne extorcă sub spectrul amenințării cu amenda și pușcăria? De ce se mai obosesc să pună o mască de legalitate pentru ceea ce fac ei de fapt, când ar putea pur și simplu să intre peste “contribuabil” în casă și să plece moromețian cu bunurile lui? Tipii ăștia îți pot impozita (“cu norme de venit sau în sistem real”) și aerul pe care îl respiri pentru că vine de pe “domeniul public”.
Uite cum ușor-ușor merg pe bulevardul evaziunii și al intenției ferme de a fenta statul cu fiecare prilej pe care îl voi avea – voi “trece pe PFA” absolut orice pot (taman de-aia am trecut “în sistem real”).
.-= Alin´s last blog ..Inovații juridice à la Orange =-.
Da, bună întrebarea “de ce avem stat?” Nu știu. Nu prea ne folosește. Nu sunt anarhist, cred că ne trebuie un pic de organizare, dar în halul în care merge țara asta îmi este foarte greu să-mi închipui cum ar putea fi mai rău dacă de mâine gata, n-ar mai exista stat.
Lucrând la un plan de afaceri pentru un proiect, am realizat că nu-mi dau calculele. Pur și simplu în momentul ăsta în România nu mai poți face o afacere fără o investiție serioasă, anii 2 și 3 fiind critici – nu câștigi foarte mult în schimb plătești maxim de taxe posibil.
Iar dacă mă mai gândesc și la faptul că trebuie să plătesc în avans impozit pe profit, un sfert din profitul din anul anterior, mă enervez. Adică după ce că suntem în plină criză, după ce au băgat forfetar, îmi mai iei și ultimii bani, pe un profit fictiv?!
Acestea fiind spuse, am început să mă documentez despre offshore-uri și o să scriu concluziile aici.
[...] De ce plătim taxe? [...]