Cred că toată lumea știe reclamele cu iepurașii Duracell, care merg și merg și merg și merg până când iepurașii ne-Duracell se prăbușesc, dar ei merg și merg și… Cum ar fi dacă nu s-ar opri niciodată? În afară de a avea iepurași Duracell care ar evada și nu i-am prinde.
Societatea noastră se bazează pe resurse și efort (fie că e muncă fizică sau intelectuală). Dacă alegem să ignorăm pentru moment efortul intelectul al omenirii, din ce în ce mai redus, am eu impresia, rămânem cu muncă și resurse. Adică niște oameni iau niște chestii de la mama natură, le prelucrează și le transformă în alte chestii.
Grăbind un pic raționamentul, numitorul comun între resurse și muncă este energia (în diferite forme). Diferitele resurse se prelucrează și se transformă folosind energie. Iar munca omului tot energie necesită – gândind simplist, mâncare. Întreaga noastră societate se bazează pe energie – fără petrol, gaze și energie electrică, ne-am întoarce repejor în epoca de piatră.
Cum petrolul și gazele sunt pe terminate, îmi permit să afirm că omenirea va depinde peste 100 de ani exclusiv de energia electrică – asta dacă nu se inventează metode de a produce artificial petrol și gaze. Nu exclud posibilitatea după 100 de ani de cercetare, dar îmi este mai ușor să vorbesc doar despre energie electrică.
Ideea că unica monedă de schimb reală și universală în lume este energia nu este nouă și nu îmi parține (mi-ar place mie să fiu așa deștept
). O voi considera axiomă pentru următorul exercițiu de imaginație.
Cum ar fi dacă iepurașul Duracell nu s-ar mai opri? Dacă am descoperi sau inventa o sursă de energie atât de mare și ieftină încât ar părea infinită și gratuită? Panouri solare în Sahara sau în spațiu, energia geotermală, reactoare de fuziune nucleară, energia valurilor, secrete furate de la extraterești sau orice altceva, tehnologia nu contează.
Dar să presupunem că producerea și transportul energiei ar fi extrem de ieftină și ușor de exploatat. Curent electric gratuit pentru toată lumea! Nu vă îmbrânciți, avem pentru toată lumea! Ce s-ar întâmpla?
Să începem cu lucrurile evidente: transporturile. Combustibilii solizi ar dispare, inițial de la autoturisme, apoi și la alte mijloace de transport. Costul operării acestora ar scade extrem de mult. Poate chiar s-ar ajunge la gratuitate.
Dacă tot suntem la partea de calitate a vieții, dacă toată lumea ar avea acces la energie gratuită, în nici o casă nu s-ar mai suferi de frig sau de cald. Toată lumea ar avea acces la apă potabilă.
Apă și căldură ieftine vor revoluționa și agricultura. Irigații la discreție, sere pentru producție “off-season”. Cum și alte automatizări vor fi ieftine (iar operarea lor, aproape gratuită), alimentele vor fi extrem de ieftine. Neexistând presiunea comercială, vor fi automat și sănătoase.
Am adus vorba despre automatizări. Cum operarea diferiților roboți va fi extrem de ieftină, tot ce se va putea automatiza, se va automatiza. Toate operațiile de mai sus și orice altceva presupune prelucrare industrială. Ba chiar și producerea și mentenanța roboților ar fi robotizată
Ne putem imagina fără probleme un ciclu de producere a alimentelor complet automat, de la arat, semănat, irigat, recoltat, prelucrat și livrat direct către clienți. Dacă totul ar fi făcut de roboți, nu e atât de greu de crezut că mâncarea ar fi gratuită. Și transportul. Și hainele. Și tot ce ține de consumul de zi cu zi.
Într-o astfel de societate, în care omul nu ar mai trebui să muncească pentru a trăi, oare ce transformări sociale ar avea loc?
Banii, așa cum îi înțelegem noi acum, nu ar mai exista. Munca fizică sau energia (resursele) nu ar mai fi o monedă de schimb. Ce-ar mai rămâne? Ceea ce am ignorat intenționat începând cu paragraful 2 – efortul intelectual.
Contribuția la societate s-ar măsura în idei, în inovații, în programarea și conceperea roboților care ar face viața posibilă, în creații artistice. Poate că singura modalitate prin care oamenii vor măsura succesul ar fi popularitatea și impactul asupra calității vieții. Inginerii care vor programa automatele de pâine proaspătă cu comandă vocală la concurență cu actorii și cântăreții! De ce nu?
O societate care nu muncește are, desigur, mult timp liber. Viața socială ar exploda – oamenii ar crea și ar consuma artă la un nivel inimaginabil acum. Mică paranteză: câți Beethoven sau Shakespeare pierdem anual pentru că trebuie să repare mașini sau să lucreze în construcții pentru a pune o pâine pe masă? Cum ar fi viața noastră socială și culturală dacă ar fi descoperiți și nu i-ar opri din creație “viața de zi cu zi”?
N-am uitat de oamenii de știință – ei se vor dedica descoperirilor și cercetării, lăsând apoi pe mâna programatorilor și inginerilor implementarea automatizărilor. Cum accesul la resurse va fi foarte facil, se vor putea testa multe idei, indiferent de “viabilitatea economică” așa cum o definim noi acum. Concurența se va da doar între tehnologii și soluții, iar cele mai bune vor câștiga – adică așa cum ar trebui să fie.
Aș putea să continui la infinit pe tema asta: lipsa nevoii de a controla resursele ar duce la dispariția războaielor, proprietatea ar deveni doar o modalitate simbolică de a-ți proteja intimitatea (casa mea = locul meu privat, nu neapărat valoarea mea economică). Dar deja cred că este post-ul cel mai lung pe care l-am scris
Sunt convins că vom vedea în timpul vieții noastre câteva din schimbările pe care mi le-am imaginat mai sus. Ne mai trebuie doar o sursă de energie infinită și ușor de exploatat
(eu aș paria pe energia geo, sapi un puț, bagi o turbină, ai energie electrică și căldură).
Tu ce crezi despre scenariul de mai sus? Este credibil? Îți imaginezi altceva? Lasă un comentariu mai jos!
Image credit: Demion.
No related posts.



Home




