L-am urmărit duminică pe Chinezu la Antena 3, unde a fost invitat alături de câțiva reprezentanți ai “presei scrise” pentru a răspunde întrebării “O să moară presa scrisă (îngropată de bloggeri)?“. Ei bine, răspunsul este da, iar eu am demonstrația matematică!
În timpul emisiunii s-au adus diverse argumente, din care am reținut că Internetul fiind mult mai dinamic, alături de televiziune, partea de “informare/știri” a ziarelor este mult redusă. Rămân analizele, editorialele, investigațiile. Argumentul ziariștilor clasici a fost că ei, datorită faimoasei deontologii profesionale și a diverselor reguli, sunt obligați să scrie doar adevăruri absolute, iar bloggerii scriu ce-i taie capul. Deci ei sunt tari, iar bloggerii sunt moi!
Dacă ne gândim la câte manipulări grosolane și alte prostii se publică în ziare, argumentul este pueril. În final, cu toți au ajuns la o concluzie unanim-isterică: ziarele nu vor dispare niciodată și copchiii ăștia care scriu pe net ar face bine să-și vadă lungul nasului. Desigur, frustrare cât cuprinde, cu accente patetice de genul “noi facem educație națiunii!”, snif-snif.
Personal, nu cred că activitatea efectuată de jurnaliști va dispare. Va fi mereu nevoie de oameni care să relateze obiectiv fapte, care să sintetizeze informații, care să facă o analiză corectă sau care să emită o opinie avizată. Că se vor numi bloggeri sau jurnaliști, nu știu și nici nu cred că are importanță. Îmi este foarte clar însă faptul că locul de joacă va fi în online și imprimeriile vor dispare. Sigur, nu în 1-2 ani, dar în mod cert se va întâmpla. Și probabil că vom vedea mai multe brand-uri personale decât colective.
Înainte de a trece însă la demonstrația matematică, aș dori să protestez un pic față de folosirea termenului “presă scrisă”. Păi ce, blogurile sau revistele online nu sunt scrise? Sunt desenate? Poate că ar fi corect să spunem că e vorba de presă tipărită și presă online.
În sfârșit, momentul pe care îl așteptați cu nerăbdare – suntem la partea cu demonstrația matematică. O să încep prin a spune că în facultate am avut restanțe la algebră, deși la analiză am reușit, cine știe cum, să trec 
, așa că verificați bine înainte să vă bazați vreun plan de afaceri pe ce urmează!
Să începem prin a defini ce înseamnă un ziar bun. Se spune că un ziar este bun dacă ai ce citi în el și că este slab dacă nu găsești nimic care să te intereseze. Iata și prima formulă, cea a calitătii:
C = AI / AT
unde C este “calitatea”, AI este “articole interesante”, iar AT este “nr. total de articole”. Se poate observa repede că C are valoarea maximă, 1, atunci când toate articolele citite sunt interesante.
Cel ce-al doilea indice pe care îl voi defini este însă cel care contează – cel al valorii.
V = C / P
unde V este “valoarea mea, valoarea mea”, C este “calitatea” definită mai sus, iar P este “prețul” plătit pentru a accesa respectiva informație sau a cumpăra ziarul.
Și acum să facem un pic de analiză a celor trei parametri și a valorii, atât în cazul ziarelor tipările cât și pentru Internet.
Să începem cu ziarele. AT este în cazul unui ziar în jur de câteva zeci de articole, să zicem 100. AI nu a fost în cazul meu niciodată mai mult de 15-20, dar hai să fiu indulgent și să zic 25. Adică mi-a plăcut cam un sfert din conținutul ziarului, deci C = 0,25.
Cel mai ieftin și mai ieftin și mai ieftin ziar care nu e gratis și poate să aibă 100 de articole din care să mă intereseze 25 nu are cum să fie mai ieftin de 3 lei. Asta înseamnă că V = 0,08. Sau dacă ar fi să exprimăm în procente, 8% este satisfacția mea MAXIMĂ dacă citesc un ziar.
Să vedem cum e cu online-ul. Dacă ne referim la tot Internetul, cele două numere AI și AT sunt “infinit”. Există mult mai multe articole decât pot eu să citesc (atât ca număr total cât și ca utilitate imediată pentru mine). Deci în cazul online-ului în general C este infinit, iar V la fel.
Dacă însă ne referim strict la cât consum eu într-o zi, AI sunt articolele pe care le-am citit complet și mi-au plăcut, iar AT este numărut total de titluri pe care le-am ignorat sau articole pe care le-m scanat dar nu le-am considerat suficient de interesante încât să le citesc.
Zilnic în RSS reader și pe Twitter primesc în jur de 500 de articole. Dintre acestea, scanez cam 100 și citesc serios poate 50. În acest caz, C este 0,10. Hopaaa…. am bătut deja ziarele?
Pe de altă parte, mi-am dezvoltat suficient Google-foo încât atunci când mă documentez sau mă interesează un anumit subiect găsesc întotdeauna ceea ce caut. Aș estima că am peste 90% succes, deci C este 0,90.
Prima concluzie: dacă știi cum și ce să cauți, găsești chestii extrem de valoroase pe Internet. Asta se învață în timp și deci “calitatea Internetului” este ceva ce se îmbunătățește ușor-ușor. Calitatea unui ziar nu poate fi influențată de cititori.
Să ne uităm însă mai atent la a doua formulă. Partea foarte frumoasă a acesteia este că atunci când costul tinde spre zero, valoarea tinde spre infinit, oricât de prost ai fi la căutare sau la a-ți selecta siturile vizitate. Și cum majoritatea dintre noi deja avem acces la Internet plătind un preț fix (sau gratuit, la serviciu), nu ne costă nimic suplimentar să citim știrile.
Concluzia finală este că pentru Internet, valoarea V este infinită. Pentru ziarele tipările, nu. Deci ziarele tipărite o să moară. RIP.
The End 
PS: Acest post aproape că este un pamflet (adică am glumit, am aberat, dar am spus și niște adevăruri).
Alte păreri?
Image credit: magoexperto.
Related posts:
Cititul unui articol costă timp. Să vedem aproximativ cam cât. Un salariu de 1000 de euro pe lună la un program de lucru de 8 ore pe zi înseamnă cam 0,1 euro pe minut. Mie mi-a luat cam trei minute jumate să citesc articolul de mai sus, adică m-a costat 0,35 euro.
Nu comentez la partea de matematică fiindcă nu cred că aș reuși să rămân calm
Zic doar că mi-a plăcut observația cu „presa scrisă”.
.-= Radu Grigore´s last blog ..Cinșpe lei ilegali =-.
am o mica problema cu una din formule, cea a valorii:
pretul ziarului online Can-Can (de ex) este zero (e gratuit), dar cu toate acestea nu as putea spune ca valoarea acestuia tinde spre infinit, din contra…
.-= Stefan Murgeanu´s last blog ..Negocierea salariului =-.
@Radu, dacă citești un ziar în timpul jobului nu-i același lucru? Timpul alocat este același indiferent dacă citești online sau hardcopy, deci irelevant.
Partea de matematică e desigur o glumă, nu e cazul să te enervezi
@Stefan, depinde, pentru cei care consumă Can-Can valoarea tinde la infinit
Îți dai seama câte miliarde de articole cu bârfe și paparazzi există? Yummy 
Special nu am menționat articolele care apar atât în online cât și hardcopy. Pentru cine este interesat strict de conținut alegerea ar trebui să fie clar online. Pentru cine vrea neapărat să pună mâna pe hârtie, deja alegerea este făcută și ca orice lux, e normal să coste.
Dacă ții cont de costul timpului atunci $latex Vapprox0$ pentru CanCan față de $latex V=infty$ cât e fără să ții cont de acest cost. Cu greu aș numi diferența asta „irelevantă”. Cât despre faptul că se aplică și pentru articolele tipărtie… evident, unde am sugerat altceva?
Gluma cu matematica ar fi fost mai eficientă, pentru mine cel puțin, dacă nu era presărată cu atâtea greșeli care să-mi atragă atenția.
.-= Radu Grigore´s last blog ..Pentru sugari =-.
@Radu, eu afirmam doar că atâta timp cât durează la fel de mult să citești de pe hârtie sau online, nu contează timpul în comparația online vs hârtie, ci doar celelalte costuri (abonamentul la Internet și prețul ziarului). Chiar nu cred că are sens să introducem timpul în “ecuație”
Cât despre matematică, eu sunt un biet restanțier
. Dacă poți să faci o formulă mai tare, shoot și te aștept cu un guest post! Cu integrale and stuff 
) Singura condiție – online-ul trebuie să câștige 
Cum ramine cu ziarele care se distribuie gratuit prin metrou/tramvaie/whatever? Stiai ca multe ziare/reviste ar putea sa coste ZERO, traiesc din banii de publicitate nu din vinzari, dar li se pune un pret pentru a da impresia ca sint mai valoroase?
Eu unul nu am mai citit ziar tiparit de ani de zile, cind mai gaseam cite un tabloid prin firma il rasfoiam ca sa ma uit la poze si doar atit, cit despre platit bani pentru un ziar… asta e istorie antica. Prefer sa ma informez de pe internet, mai ales de pe blogurile unora pe care ii cunosc si stiu ca sint interesati cam de aceleasi subiecte ca si mine.
.-= nicu´s last blog ..Believe me, I hate censorship =-.
@nicu, păi nu știu, dacă ziarele respective pot să fie distribuite gratuit și să aibe încă profit, bravo lor. Atâta timp cât încă există companii care cumpără publicitate pe hârtie, probabil că o să le meargă și mai bine la început când alții dau faliment, pentru că unii din cititorii care preferă cititul clasic o să migreze către ele.
Aici rămân două întrebări:
* cât timp cumpărătorii de publicitate vor mai achiziționa reclame offline?
* cât timp oamenii vor mai prefera să citească de pe hârtie?
Cred că răspunsul la a doua întrebare este de maxim 10-15 ani, atunci când segmentul 18-45 va fi format doar din “internauți”, iar aceștia nu cumpără ziare. Asta va duce imediat la “evacuarea incintei” de către firmele care cumpără publicitate și drept urmare presa tipărită o să dispară.
[...] un pretext, am făcut clic la întîmplare pe una din legăturile colectate. S-a nimerit să fie o discuție matematică despre bloguri versus ziare. Am citit fiindcă avea cuvîntul „matematică”. Articolul este bine scris și face observații [...]