Care este primul (și probabil unicul) nume care îți vine pe buze dacă trebuie să spui repede cine cântă colinde? Cine ne bântuie începând cu 1 noiembrie cu versuri (hai să recunoaștem că un pic stupide) de genul “Linu-i lin”? Exact, este vorba despre Ștefan Hrușcă!
Sâmbătă seară la Sala Polivalentă a avut loc concertul din București al turneului de colinde Ștefan Hrușcă. Prețul unui bilet a fost de 50 lei în partea cea mai de jos și mai scump pe părtile laterale, ceea ce a fost un pic paradoxal, pentru că scaunele pe care s-a stat la 50 de lei sunt mult mai bune decât băncuțele cu care este dotată sala.
Înainte de a ajunge însă în sală, a trebui să urcăm dealul până în parcare. Deal care nu fusese curățat foarte bine de zăpadă și era extrem de aglomerat cu mașini parcate pe dreapta, mașini care urcau (noi), mașini care coborau (taxiuri, majoritatea) și pietoni care se strecurau printre mașini în loc să o ia prin parc. La un moment dat a trebui să-mi pliez oglinzile pentru a putea să trec, asta în timp ce mă străduiam să nu mă opresc în pantă de frică să nu rămân acolo sau să derapez lateral.
Odată parcată mașina (cu mare noroc am găsit un loc foarte repede și fără să mă blochez prea tare în zăpadă) ne-am apropiat de intrarea în Polivalentă. Și a trebuit să urcăm scările. Acțiune care s-a dovedit a fi foarte riscantă, treptele erau foarte alunecoase și pline de apă cu bucăți de gheată. Halal organizare!
În fine, am reușit să ajungem și în sală și să găsim locurile. Așa cum am scris mai sus, scaunele au fost suficient de comode și rândurile depărtate încât sunt convins că am stat mai bine decât cei cu bilete mai scumpe. Din păcate sala în sine nu părea să fie foarte încălzită, așa că am cam stat cu gecile pe noi.
Până să înceapă concertul am avut timp să studiez un pic sala în sine. Este absolut jenant, dar sunt aceleași scaune, uși și geamuri de acum 40 de ani. Tavanul pare să fie ceva mai modern, dar pătratele de tavan fals erau pe alocuri rupte sau complet lipsă. Cum un pachet cu 5-6 bucăți costă sub 20 de lei, chiar nu au avut 5-600 de lei să le înlocuiască?
Aș estima că am fost în jur de 3000 de persoane în sală, iar media de vârstă pe undeva pe la 40 de ani. Erau bunici cu nepoți sau părinți cu copii, ceea ce nu a fost chiar în regulă, după jumătate de oră de colinde odraslele au început să scheaune și părinții i-au dus afară, apoi înapoi în sală si tot așa, s-a creat un trafic care a deranjat multă lume.
Concertul în sine a început cu aproximativ 20 de minute întârziere. Ștefan Hrușcă a venit îmbrăcat simplu ca de obicei, modest, fără figuri de mare vedetă. A fost acompaniat de doi băieți tineri din Arad, unul la clape și celălalt la percuție.
A cântat desigur, colinde. Cele mai cunoscute nu au lipsit, dar au fost și câteva mai rare. Publicul a cântat atunci când a știut versurile, dar a lipsit forța pe care o întâlnești la concertele unde în sală sunt tineri. E destul de greu să o faci pe mamaie să urle din toți rărunchii “Linu-i lin”.
Din punctul acesta de vedere – al spectacolului – nu sunt multe de comentat. Nu a fost un show exploziv, nu au existat efecte speciale. Ba chiar aș putea spune că la un moment dat o parte din sală plângea – este vorba de momentul în care a cântat și câteva piese care nu au fost colinde, una dintre acestea fiind “Rugă pentru părinți”. O melodie foarte frumoasă, cu versuri pătrunzătoare, dar nu cred că își avea locul în acest concert.
Partea emo a trecut însă repede, oamenii au început să fie mai activi la melodia cu “fiu de moroșan”, iar momentele când s-au cântat colinde au fost suficient de animate pentru genul ăsta de muzică.
A fost frumos din partea lui Ștefan Hrușcă faptul că ni i-a prezentat pe instrumentiști, că a mulțumit televiziunii care a filmat concertul și că ne-a povestit câte ceva despre colindele pe care le-a cântat. Ba chiar a făcut și câteva glume și remarci, unele amuzante, altele mai puțin inspirare. Personal, i-aș sugera să rămână la cântat și să lase partea de show către profesioniști.
Frumusețea colindelor și faptul că le-a cântat cu suflet a făcut să nu ne deranjeze acustica mai rea decât la mine în baie și nici măcar să nu ne dăm seama că au trecut aproape două ore și concertul s-a terminat.
Starea specială pe care am avut-o în timpul concertului s-a prelungit și după – afară ningea ca în povești! Trezirea la realitate a fost abruptă la propriu, concretizată în aceleași trepte ude și alunecoase.
După ce am scăpat fără să ne rupem nimic, a început aventura ieșirii din parcare. Aceiași oameni care s-au emoționat la “Rugă pentru părinți” și au cântat “Deschide ușa creștine” s-au metamorfozat imediat ce s-au urcat la volan în bucureșteni adevărați – nesimțiți, nervoși și cam tălâmbi. S-a lăsat cu claxoane, tăiat fața, înjurături și mers lipit de bara celui din față să nu intre cineva.
Notele mele pentru acest concert sunt:
- sunet: 8/10
- impresie personală: 9/10
- organizare: 6/10
PS: E luni, zi de știri pe blog-ul NOVIT. Citește-le!
Image credit: bortescristian.
Related posts:
[...] mai scris și anul trecut un post cu titlu identic. Evident, pentru că am fost și anul trecut la concertul de colinde susținut de Ștefan Hrușcă în [...]