Cum aș fi putut continua mai bine seria “Aventuri de angajator” decât cu un guest post scris de Violeta-Loredana Pascal, căreia îi mulțumesc!
Măsura trebuie să fie în toate! O persoană nu trebuie nici să se supraevalueze dar, desigur, nici să se subevalueze. Aici ajungem pe un tărâm alunecos: obiectivitatea. Din păcate puțini sunt cei crescuți învățând să fie obiectivi cu ei înșiși și cu cei din jur. Nu sunt, tot din nefericire, mulți nici cei ce se audoeducă să fie obiectivi și ca atare apar disfunctionalități.
Pentru ceea ce știi să faci trebuie să poți primi niște beneficii materiale corespunzătoare. În cam orice CV – chiar pe siteuri de profil – există și o rubrică în care persoana ce dorește să se angajeze undeva trebuie să precizeze și ce salariu și-ar dori. Ei, și-aici începe (sau continuă uneori) “distracția”. Să dau un exemplu clar. În urma cu vreo doi ani voiam, împreună cu o prietenă, să lansăm un serviciu de hostess cu persoane fete și băieți care nu doar să arate bine ci să poată și deschide gura fără a te speria sau alunga de la un eveniment. Așa că… anunțul fiind postat, hai la triat CVuri.
La un moment dat ajungem la o tânără speranță a țării, o domnișoară ce era studentă, lucrase 3 luni part-time la o agenție ce făcea sampling și era în căutarea unui job part-time (pentru că era studentă) însă care să îi ofere ei de lucru eventual miercuri și vineri de la 6 la 8 seara și cam 2 maxim 3 sâmbete – maxim 8 ore pe zi și pentru toate acestea să primească 600 euro.
Da, ati citit bine: 600 euro doriți pentru un post part-time cu puține ore în care ar fi fost disponibilă. Iar acei 600 de euro trebuiau să fie siguri, altfel nici nu se punea problema de colaborare.
Firește că nici măcar nu a fost luată în calcul pentru interviu. Culmea e însă că nu era singura persoană cu asemenea pretenții. Și nici măcar nu vorbim aici doar despre domnișoare.
Tot legat de salarii am aflat că într-un oraș din țară pentru un asistant marketing manager la o firmă mai mică se solicitau de o tânără cu aplomb 2000 de euro pe lună – că doar altfel nu poate să își asigure toate cele trebuincioase jobului (probabil haine de firmă, mașină asemenea și cine mai știe ce).
Acum… nu sunt anti salarii bune – departe de mine. Normal este ca dintr-un salariu să îți poți asigura cheltuielile traiului zilnic și să îți mai rămână și pentru a putea să te bucuri de viață. Normal, fără exagerări. Însă de la a primi un salariu bun, de la a cere o sumă pe care o consideri potrivită pentru pregătirea și experiența ta și până la a avea pretenții aberante drumul e lung. Din păcate și ușor de parcurs pentru mulți. Evident că nu toți își dau seama că astfel se autodescalifică din orice fel de potențială cursă la angajare, însă aceasta e deja alta problemă.
Un alt mod de a se autoelimina din start este răspunsul neinspirat la întrebarea cum te vezi peste cinci ani. Zău dacă minim 80% dintre răspunsuri nu au varianta cu firmă proprie. Și chiar și aceasta ar fi în regulă – persoana e sinceră și își dorește independența, fapt deloc de criticat – însă cum e să citești că o persoană se vede peste cinci ani căsătorită cu un tip cu foarte mulți bani, domn cunoscut în timpul unui eveniment pentru care a făcut hostess? E drept, apreciezi sinceritatea și nu poți condamna o domnișoară că vede ieșirea din situații cu probleme financiare și cine mai știe de ce alt fel în acest mod. La fel este de dorit să fii since(ă) atunci când răspunzi la întrebări – dar până unde mergi cu sinceritatea?
Desigur că un CV poate fi un instrument manipulator. Poți învăța ce să scrii astfel încât să ajungi la interviu. Evident acolo lumea va discuta cu tine, iar dacă nu ești tu cel din CV s-ar putea să nu ai mari șanse. Un pic de atenție însă la completarea unui CV nu ar strica. Nu uitați că trebuie să aveți grijă la toate aspectele ce vă reprezintă. Lumea ar trebui să reușească să aibă o viziune de ansamblu asupra propriei vieți și, așa după cum într-o afacere nu pleci la drum fără un plan, la fel nici în carieră nu ar trebui lăsat totul la voia întâmplării. Succes tuturor – și angajatorilor și angajaților – și la cât mai puține aventuri neplăcute!
***
Violeta-Loredana Pascal este consultant în relații publice și comunicare, cu peste 8 ani de experiență. În aprilie 2005 a lansat PRwave – site ajuns astăzi punct de reper pentru mulți și oferind știri și articole actualizate permanent – și de asemenea agenția PRwave INTERNATIONAL. Loredana vă așteaptă pe blogul ei de afaceri, comunicare și PR, pe cel de travel și pe Twitter.
Image credit: Pacdog
Related posts:
Legat de asteptarile salariale..sa presupunem ca mi-am luat licenta si am terminat facultatea de Psihologie, am si ceva voluntariat la activ si vreau sa ma angajez pe un post de psiholog. Nu am mai fost angajata inainte, e prima data cand depun un CV. Si ajung la partea cand trebuie sa “imi dau cu parerea” despre cat m-as astepta sa primesc salariu. Eu ce as putea sa scriu/zic? De unde ar trebui sa stiu in ce sume sa ma incadrez sau cat ar avea ei disponibil sau pur si simplu, cu cat ar vrea ei sa plateasca un psiholog? Pt ca am remarcat urmatorul lucru: daca ceri prea mult, CV-ul tau ajunge in cos, ca ai asteptari nerealiste; daca ceri prea putin, CV-ul tau ajunge in cos, pentru ca te subestimezi si iar nu e bine. Care e calea de mijloc?
@cristina, pentru persoanele fără experiență se oferă de obicei un salariu de intrare fix, ne-negociabil. Sunt multe firme care nici măcar nu te mai întreabă cât vrei – dacă ești junior, începi cu salariul X și gata.
Totuși, e bine să faci și tu o mică cercetare, în caz că recrutorul nu are lecțiile făcute. Vorbește cu colegii de facultate și prietenii care lucrează în domeniu, află ce salarii se oferă pentru un începător, fă media și o să obții o sumă rezonabil de apropiată de ce poți obține în realitate.