Ai putea crede că sunt suficient de experimentat încât să nu chem bombe la interviurile de angajare, mai ales după ce am citit atâtea scrisori de intenție, adrese de mail, CV-uri, mini-interviuri (și continuarea), ba chiar m-am uitat și la poze. Ei bine, chiar și eu mă mai înșel câteodată! Iată mai jos doar cinci dintre cele mai haioase/ciudate intâmplări:

Întâmplarea 1. Mi-a venit la interviu cineva care voia să-mi ofere servicii de outsourcing, deși eu nu aveam nevoie, ba chiar a fost foarte agresiv când i-am explicat motivele mele. Am povestit mail pe larg în post-ul “Real life spam (sau interviu de angajare)“.

Întâmplarea 2. Am chemat la interviu o domnișoară care avea CV-ul destul de ok. Deși nu prea avea experiență, formulase frumos scrisoarea de intenție și în rest scrisese îngrijit. Poziția era de office manager, iar salariul pe care îl trecuse în CV era de 400 de euro. A apărut la interviu cu 15 minute întârziere, a intrat pe ușă ținându-se de mână cu o altă tipă (din fericire, nu au intrat împreună și în biroul unde țineam interviul). Tupeu pe ea cât cuprinde, replici foarte aiurea în timpul interviului, iar la final a cerut 2000 de euro! La întrebarea mea uimită “Cum așa?” a replicat că ea este valoroasă, o să promoveze și merită banii ăia. Nu am fost de acord cu ea și am trimis-o acasă (tot cu prietena de mânuță).

Întâmplarea 3. A mai venit la interviu și “diavolita_mika”. Diavoliță e posibil să fi fost, dar mică în nici un caz. Avea aproximativ 100 de kg, păr pe mâini cam ca al meu, dar mai negru, mustața rasă (nu, nu glumesc!). Imediat ce s-a așezat pe scaun, a avut grijă să-mi spună că s-a măritat cu un an în urmă, deși eu n-o întrebasem nimic, doar mă pregăteam să-i ofer apă sau cafea. Probabil voia să se laude că a luat-o și pe ea cineva, sau poate îi era frică să nu-i fac avansuri? Oricum, respect pentru soțul ei.

Întâmplarea 4. Doamna soția lu’ Bodo (pe atunci amanta, am aflat abia după interviu cine era) a aplicat pentru o poziție de reprezentant vânzări. Cum CV-ul părea ok, am chemat-o la interviu. Am trecut peste faptul că a venit îmbrăcată de club, cu ciorapi de plasă, etc, și am întrebat-o chestii despre tehnici de vânzări. Răspunsul ei: “A, eu arăt bine, majoritatea clienților sunt bărbați și îi conving eu.” Am rezistat cu greu tentației de a-i spune “Convinge-mă și pe mine să te angajez, păpușă!”

Întâmplarea 5. Aceasta este de departe cea mai amuzantă întâmplare și singura în timpul căreia m-a pufnit râsul. A fost un interviu la care participam eu, directorul comercial și candidata. Eu la birou, cu laptop-ul deschis, iar în fața mea la o măsuță “secundară” stăteau față în față candidata cu directorul comercial. După ce am făcut introducerile, l-am lăsat pe el să continue interviul. La un moment dat, după ce i-a explicat care sunt segmentele vizate și ce știe să facă produsul (network appliance pentru filtrarea și monitorizarea accesului la Internet - Livigent), face “greșeala” să o întrebe unde ar vinde. După o pauză de gândire de peste 20 de secunde, domnișoara rostește ferm și victorios: “Fotbaliști!”. Eu, nedumerit (nu fusesem prea atent), ridic ochii din laptop. Directorul comercial, șocat, abia reușește să îngaime “Cum, fotbaliști?”, uitându-se la mine poate-poate îl ajut. Domnișoara accentuează, din ce în ce mai convinsă că are dreptate, “Da, la fotbaliști!”, el rămâne blocat, privind când la mine când la candidată, când afară pe fereastră, eu mă ascund strategic după laptop și încerc din răsputeri să nu izbucnesc în hohote… A rămas inside joke ca atunci când vânzările nu merg minunat să-i spun câte unui reprezentant de vânzări “Du-te și vinde la fotbaliști”.

Ai trăit și tu întâmplări neobișnuite/amuzante în timpul interviurilor? Scrie mai jos!

Image credit: slushpup.

Related posts:

1. Aventuri de angajator – Episodul 5: Mini-interviu 2
2. Aventuri de angajator – Episodul 6: Poze
3. Aventuri de angajator – Episodul 2: Adrese de mail
4. Aventuri de angajator – Episodul 3: Din CV-uri
5. Aventuri de angajator – Episodul 1: Scrisori de intenție