A trecut perioada vacanțelor. Traficul, care peste vară a fost aproape decent, și-a revenit la “normal”. Au început școlile, angajații se grăbesc la serviciu, pensionarii se grăbesc la piată. Și am constatat că au apărut din ce în ce mai multe persoane fără permis pe stradă. Sigur, noi șoferii suntem încă departe de a fi o minoritate, dar următoarele categorii îmi provoacă frică atunci când mă întâlnesc cu ele pe stradă:

bicicliștii – de orice vârstă și îndemânare, aceștia se strecoară prin trafic de parcă mașinile de 1 tonă ar fi din plastilină și ar avea Picătura pe roți. Mulți nu stăpânesc bine agregatul, atât în ce privește lățimea acestuia și cum se virează când trebuie să se strecoare, cât și arta de a opri fără să blocheze roțile și să derapeze sub prima mașină. Nu prea au căști sau alt echipament, deși alături de scuteriști, au șanse 99% să pățească ceva într-un incident.

scuteriștii – nu sunt foarte departe de bicicliști, doar că pot merge mai repede și deci pot provoca daune mai mari în caz de accident. N-au nici o treabă cu regulile de circulație, ca și bicicliștii, dar de obicei au o oarecare îndemânare și nu prea cad neprovocați. Deranjează însă prin stilul foarte agresiv și dezordonat de a circula, de multe ori te surprind venind prin toate părțile și nu realizează că mașina are unghiuri moarte și nu ai cum să-i vezi.

automobiliștii – din păcate au apărut și la noi automobile care pot fi conduse de la 16 ani, fără permis, pentru că intră în clasa scuterelor. Aș vrea o discuție între 4 ochi cu idiotul care a permis unui copil de 16 ani fără nici o noțiune de reguli de circulație să iasă cu agregatul de câteva sute de kg și 60 de km/h pe stradă. Am văzut de câteva ori astfel de chestii pe stradă și am văzut și halul în care sunt conduse – timp de câteva minute scuteriștii mi s-au părut niște ași ai ghidonului.

pietonii – deși sunt cei mai numeroși pe străzi, se pare că toată lumea îi ignoră. Au dedicate vreo 2-3 fraze în lege și regulament, și cam atât. Polițiștii nu îi văd când trec strada pe unde îi taie capul, lent sau în fugă, cu cărucioare, sacoși sau copii tractați de mână, când trec pe orice culoare dar de obicei nu verde. Iar dacă are loc vreun incident cu un pieton, hop dosar penal conducătorului auto – indiferent dacă pietonul respectiv era pe trotuar, pe trecere și/sau pe verde sau alerga de nebun prin mijlocul străzii. Pietonii au însă marele avantaj că se pot opri aproape instantaneu.

Nu am menționat automobiliștii “normali” și motocicliștii, chiar dacă și în rândul acestora sunt suficient de mulți demenți, pentru că aici legea prevede protecție pentru noi ceilalți – au un număr de înmatriculare, un talon, un permis și obligatoriu RCA, iar polițiștii se ocupă. Din nefericire, aceiași polițiști ignoră aproape mereu categoriile de mai sus.

Deși automobiliștii sunt după părerea mea la fel de obraznici ca acum câțiva ani, despre motocicliști am doar vorbe bune – în ultima vreme majoritatea poartă costume complete și căști, sunt mult mai prudenți și merg cu viteză mai mică prin oraș. Probabil că oile negre au murit deja, motociclismul nefiind un sport care iartă ușor greșelile.

Încerc să propun și eu o soluție. Iată doar câteva din ideile care se pot dezvolta și aplica:

cursuri de circulație pentru toată lumea – de la clasa 1, copiii ar trebui să își însușească regulile de circulație, întâi pentru pietoni, apoi pe măsură ce cresc, și restul. Legat de asta, copiii care nu au făcut un astfel de curs și/sau care nu au notă de trecere, să nu aibă voie să existe pe stradă neținuți de mână. Ce este mai tânăr de clasa 1, ținut de mână. Cei care au făcut curs, să dovedescă că și-au însușit regulile și apoi să aibă voie să iasă pe stradă.

permis pentru toate categoriile de vehicule care ies pe partea carosabilă – de la bicicletă la betonieră. Test psihologic, test teoretic identic pentru toți, test practic, fără nici un fel de excepții.

reintroducerea probelor de poligon – eliminarea probelor de poligon a fost după părerea mea o greșeală imensă. Testul sintetic din poligon era făcut special pentru a te expune la majoritatea manevrelor de finețe de care ai nevoie în trafic. Poate în felul ăsta n-ar mai fi atât de mulți care nu sunt în stare să parcheze sau merg pe banda 2 de frică să nu agațe o oglindă (deși pe acolo intră și un camion).

înăsprirea tuturor examenelor – test psihologic pe bune, cu simulator care să măsoare nu doar viteza de reacție, ci și corectitudinea deciziilor luate. Degeaba reacționezi în 0,01 secunde dacă apeși accelerația în loc să frânezi. Testul teoretic ar trebui să se lege mai puțin de subtilități cu întrebări cheie și să fie cuprins din mai multe întrebări (să zicem 100) care să acopere mai bine toate regulile de circulație. Despre poligon am zis deja, și tot aici ar trebui incluse probe de oprire în situații de urgență (obstacol, pană, defecțiune la sistemul de frână), evitare, derapaj controlat. Toate astea nu sunt doar pentru piloți. Proba “de traseu” ar trebui după părerea mea să dureze câteva ore, nu 5 minute. Eventual se poate gândi un sistem prin care însoțitorul obligatoriu (vezi mai jos) să fie folosit pentru evaluarea șoferului – poate chiar prin montarea unei camere în mașină. Nu știu exact ce ar trebui făcut, dar e clar că sistemul actual de evaluare produce doar catastrofe.

RCA-uri all around – inclusiv pentru bicicliști. Scenă văzută cu ochii mei: un biciclist încerca să se strecoare în viteză printre mașinile oprite la stop, n-a apreciat bine cât de lată e bicicleta și a agățat oglinda unei mașini cu ghidonul. Mașina nu s-a mutat, nici oglinda sau ușa pe care era montată – a fost deci greșeala exclusivă a biciclistului. Acesta a zburat vreo 3 metri și a căzut între mașini, bicicleta după ce a făcut praf oglinda a atins și aripa din față a mașinii și din inerție a lovit și mașina din față. Tablele nu aveau decât ceva zgărieturi, dar oglinda era distrusă și costa peste 300 de euro. Nu ar fi fost normal ca biciclistul să aibă RCA? Ce se întâmplă dacă șoferul nu are CASCO? Scoate banii din buzunar și dă biciclistul în judecată pentru suma respectivă, ceea ce poate dura câțiva ani. Sau îl ia la palme (ceea ce din fericire nu s-a și întâmplat) știind bine prin ce “distracție” o să treacă.

re-evaluare completă regulat – în special printre șoferi am întâlnit cazuri în care omul nu mai poate fizic – nu mai are reflexe, nu mai vede. Nu e normal să lași un nene cu mașina pe stradă în baza unui test făcut acum 50 de ani. La fel, personal mi-am luat înjurături de la oameni care nu aflaseră că de când au luat ei carnetul s-a schimbat prioritatea în giratorii și că nu se mai ocolește centrul intersecției când faci la stânga. Unul a simțit nevoia să se dea jos și să-mi explice că “băăăăă, trebuie să ocolești centrul intersecției” și mi-a indicat (de altfel corect geometric) unde era respectivul punct.

însoțitor de bord – în primii câteva mii de km, proaspătul șofer să meargă obligatoriu însoțit de un șofer cu experiență. În perioada de probă, însoțitorul va răspunde alături de șofer pentru orice fel de accident și daune. Eventual tot însoțitorul ar putea să fie folosit pentru evaluarea șoferului, poate chiar ajutat de o cameră montată în mașină.

În caz că citește asta cineva care are puterea de a schimba regulamentul și legile, mai am și alte idei despre cum am putea să avem o circulație decentă, deci contactează-mă. Una dintre ele este să dăm afară toți polițiștii, iar alta e ceva cu elicoptere

Iar dacă tu, dragă cetitorule, ai și alte sugestii, lasă un comentariu mai jos!

No related posts.