Un fenomen amuzant pare să se manifeste din ce în ce mai des: obsesia cu “agenda personală”. Dacă pui un comentariu pe blogul cuiva și întâmplător nu ești de acord cu autorul, ai sigur o agendă personală. Dacă aduci argumente logice ai o agendă personală. Singura metodă de a scăpa de suspiciunea agendei personale este să comentezi ori cu “ai dreptate, bun post” sau cu “să-i omorâm pe toți”.

Întâi să precizez că nu prea citesc bloguri personale sau de opinie din afară (doar tematice și profesionale), cele mai multe sunt ale românilor. Am întâlnit și în alte părți reacția asta, dar la noi deja devine epidemie. Și nu prea înțeleg de unde vine teoria asta a conspirației. De ce crede toată lumea că sunt pe net o grămadă de oameni, toți porniți să-i manipuleze?

Să fie oare autorii acestor bloguri atât de nesiguri pe propriile păreri încât trebuie să se protejeze de cei care ar putea să le schimbe optica prin câteva argumente bine plasate? Se cred oare atât de influențabili? Sunt convinși că SRI-ul, CIA-ul și alții vor să-i transforme în zombi? Sau poate că iese la suprafață problema generală a poporului român – neputința de a-și recunoaște greșeala. Citeam chiar ieri pe un blog un comentariu de genul “Ce face un om prins fără bilet în tramvai? Îsi recunoaște greșeala? Nu, caută scuze sau face scandal” (citatul nu este exact, dar se înțelege ideea).

Oare chiar își doresc oamenii ăștia atât de tare să fie acceptați, aprobați și ridicați în slăvi? Care este motivul pentru care și-au făcut blog și permit comentarii, dacă nu pentru a porni o discuție, pentru a schimba câteva replici inteligente? Oare chiar își doresc doar comentarii cretine (spre exemplu, citiți orice comentariu de pe siturile de știri online) sau de genul “da șefu, aveți dreptate”?

Ce m-a uimit a fost că cele mai multe astfel de reacții le-am întâlnit pe blogurile jurnaliștilor. Cei mai virulenți sunt cei cu teme politice și sociale. M-aș fi așteptat ca niște oameni care scriu pentru un număr mare de cititori să fie mai deschiși la reacții de orice fel, dar se pare că m-am înșelat. Probabil că atunci când scrii la un ziar sau revistă și nu ai nici un feedback de la cititori devii atât de sigur de tine încât ajuns în online-ul hain orice reacție negativă este văzută automat ca un act ostil și o amenințare.

Personal, nu vreau decât comentarii din partea oamenilor care au o agendă personală. Asta înseamnă că gândesc (rar în ziua de azi), că ceea ce am scris i-a impresionat suficient de mult încât să scrie câteva rânduri în comentarii. Dacă nu sunt de acord cu mine sunt și mai bucuros – nu doar că au citit ce-am scris, dar au și înțeles, au analizat și au ajuns la concluzia că mă înșel. Nu pot decât să le mulțumesc, datorită lor pot să devin mai deștept.

Dacă ai o explicație la nedumeririle mele, lasă un comentariu mai jos. Dar atenție, o să suspectez pe toată lumea că are o agendă personală!

Related posts:

1. Le blog est mort, vive le blog