Nu, nu EU. Am primit zilele trecute un telefon și mi s-a adresat această întrebare. Și deși nu sunt cea mai bună persoană de întrebat astfel de chestii, știut fiind faptul că m-am lăsat după anul 3 de Automatică, mi s-a părut o întrebare excelentă. Iar răspunsul nu e foarte simplu.
Să stabilim contextul: anul 2009, România. Manele, Sexy Brăilence și Poponeți la TV. O fată de 19 ani, care abia a terminat liceul. O mamă învățătoare, care i-a dat o educație anormală (pentru zilele noastre) – să înveți, să muncești. Sistemul de învătâmănt din România, care te scoate după liceu complet nepregătit să fii funcțional în societate. Facultăți despre care nu știi dacă vor mai fi recunoscute în câțiva ani. Joburi care îți cer cunoștințe pe care nu ai cum să le dobândești în facultate.
Drept urmare, fata respectivă a dat la vreo 5 facultăți, dintre care cele mai importante pe listă erau Limbi străine, Management și Administrație publică. I-am zis să uite de Administrație și Management, și uite așa au rămas Limbile. Mai ales că se poate specializa în traducător-interpret, iar să înveți singur limbi ca Suedeza, Araba sau Japoneza nu e chiar simplu. Diploma o să-i folosească, iar cu globalizarea asta o să fie nevoie continuă de vorbitori de limbi ciudate.
După ce i-am răspuns fetei, am început să mă gândesc un pic mai departe – oare merită să fac o facultate? Și nu se poate începe gândirea decât după ce tânărul imatur de 19 ani, care nu știe cam cum este să te descurci în societatea noastră, se decide ce meserie vrea să facă. Asta mi se pare extrem de complicat. Cu foarte puține excepții, colegii și prietenii mei fac astăzi altceva decât ce le scrie pe diplome. De exemplu, eu mi-am propus să devin programator și am ajuns tester – project manager – general manager și antreprenor. De codat, am codat extrem de puțin.
Cred că înainte de a începe o călătorie de 4 ani de zile, fiecare tânăr ar trebui să facă o pauză de cel puțin un an. Poate chiar doi. Să-și găsească un job, să se mute cu chirie, să-și plătească facturile. Să vadă ce înseamnă viața, să afle ce-i place să facă. Medic, avocat, programator, sună foarte bine când te uiți la televizor, dar dacă nu ai înclinație spre așa ceva, o să ajungi un ratat. Ar mai trebui să afle și cum se lucrează în firme, pe respectiva meserie. Dacă nu poți suporta presiunea de a avea 2000 se semne gata până la ora 16, poate nu ar trebui să fii jurnalist.
Presupunând că tânărul/tânăra știe destul de clar ce vrea să facă în viață, următoarea întrebare pe care trebuie să și-o pună este “Am nevoie de o facultate pentru asta?” Evident, dacă vrei să fii medic, constructor sau inginer aerospațial, cam trebuie. Dacă vrei să scrii la ziar, să programezi sau să-ți deschizi o mică afacere, nu. În alte domenii poate ai nevoie de o pregătire formală, dar nu neapărat de facultate. De exemplu, poate vrei să ții cursuri de pregătire/certificare Cisco, ai nevoie de niște cursuri și o certificare de instructor Cisco.
Aici ar merita notat că unii oameni nu pot să învețe singuri. Personal, dacă ceva mă pasionează citesc toate articolele și cărțile pe care pot pune mâna și nu am nevoie de un profesor să-mi scrie pe tablă ce pot să aflu și singur, trântit în pat acasă. Pe de altă parte, unii oameni au nevoie să fie angrenați într-un sistem bine planificat (acești oameni vor fi dezamăgiți de sistemul “bine planificat” din România, dar asta nu discutăm în post-ul de față).
Abia după ce persoana și-a răspuns hotărât cu DA la întrebarea de mai sus ar trebui să aplice la o universitate. La care dintre ele, iarăși e complicat. Personal, aș alege cea mai ieftină variantă care îmi poate produce diploma dorită. Atâta timp cât materiile sunt în cea mai mare parte identice, nu văd de ce aș plăti o sumă exorbitantă doar pentru a fi “la particulară”. Pe de altă parte, ca să nu fiu ipocrit, nici la Politehnica nu m-aș mai duce vreodată, în condițiile mizerabile de acolo. Dacă aș fi tânăr și aș ști că părinții își permit, aș merge într-un loc un pic mai confortabil.
Tu ai o părere despre ce-am scris mai sus? Sau poate că ai și mai multe întrebări? Lasă un comentariu mai jos!
No related posts.







Eu sunt de părere că ai scris foarte frumos tot ce ai scris.
Ai aici una bucata fetiţa care te citeşte cu plăcere.
Mă bucur de fiecare dată când post-urile mele sunt de ajutor sau amuză, Multumesc că urmărești blog-ul!