Mamaia 2009

Anul ăsta am fost în concediu în România. Destul de rău după Tunisia și Creta(iar înainte am mai fost în Egipt și Turcia). Dar e criză (sau așa ni se tot spune) și din motive obiective a trebuit să fiu operațional (cel puțin email și telefon) și destul de aproape de București, just in case.

Și uite așa am ajuns, după câțiva ani în care nici n-am vrut să aud de concediu în România, în perla stațiunilor de pe litoral, Mamaia. Probabil că se putea și mai rău

Ar trebui să stabilesc întâi contextul – am mers pe buget minim, asta înseamnă că am mers cu un bilet de sindicat (e bine să ai rude!) care a costat 1000 de lei, 2 persoane, 7 zile, hotel 2 stele. Ba mai mult, pentru banii ăștia am primit 900 lei bonuri valorice pe care le-am folosit la restaurant.

Perioada a fost 25 iunie – 2 iulie, adică perfect pentru a pleca și a te întoarce de la mare. Mergând joi am evitat aglomerația de pe șosele și demenții de pe autostradă. Drumul a fost chiar liber și mergând absolut lejer (130 pe autostrada, cam 90 pe șosele) am ajuns în mai puțin de 3 ore, cu tot cu pauze. Spre comparație, sâmbăta sau duminica se fac cel puțin 5 ore.

Și că tot am zis de drum, calitatea șoselelor este ok – nu am mai întâlnit gropi și șanțuri ca pe vremuri. Cu cantitatea însă stăm mai prost. Avem aceiași 160 de km de autostradă de 4 ani. Avem aceleași drumuri înguste cu o bandă pe sens, care te forțează să faci depășiri riscante.

Dar cum eu nu am plecat la mare să mă enervez, nu mi-a păsat de drum și nu am depășit pe nimeni. Am ajuns deci întregi la Mamaia. Barieră. Oprit, plătit 3 lei, primit bon. Ceea ce nu am înțeles a fost ce am primit de bonul respectiv. Curat pe străzi nu era fantastic, parcare inclusă în acest preț nu, mi s-a luat și taxă de stațiune la hotel.

Am avut o mare problemă cu prețul parcării, 2 lei pe oră, fără posibilitatea de a avea vreun abonament zilnic sau săptămânal. Deci ar fi însemnat că pentru 7 zile x 24 de ore x 2 lei ar fi trebuit să scot din buzunar 336 lei??? Și asta a fost chiar bine, pentru că în centru era 3 lei ora.

Eu înțeleg că parcările alea costă bani, dar există o limită a bunului simț. Nu e normal să nu dai hotelului nici un loc de parcare (de fapt aveau vreo 6 la câteva sute de camere) și să preferi să ții liberă o parcare de 400 de locuri. Cere-mi taxă de stațiune mai mare, depinzând de numărul de locuri, și lasă-mă să parchez unde vreau. Pentru România, cred că un preț corect ar fi fost 10-15 lei pe zi.

Prima impresie după taxa de intrare, de stațiune și parcare, a fost că suntem niște proști numai buni de muls de bani, iar ei (Primăria) sunt niște șmecheri mult deasupra noastră, a muritorilor de rând.

Hotelul la care am stat, Aurora, este în extremitatea sudică a stațiunii, în spate la Aqua Magic, are 2 stele și un design clasic comunist de bloc cu garsoniere. Pe de altă parte însă, se vede că s-au băgat niște bani în el, astfel încât am avut o cameră proaspăt văruită, mobilă nouă, televizor, frigider și aer condiționat. Lifturile erau noi, moderne. De curat, a fost curat. Practic singurul dezavantaj a fost camera mică, dar asta nu se prea poate rezolva decât cu demolatorii. Lucruri bune despre hotel în general, mai puțin lipsa locurilor de parcare și faptul că piscina era într-o paragină de nedescris.

Pentru că am avut bonuri valorice, am mâncat chiar la restaurantul hotelului. Metoda este simplă: se comandă din meniu și la sfârșit se plătește cu bonuri, nu cu bani, deși există și această posibilitate. Nu a fost cazul, pentru că nu am reușit să terminăm bonurile.

Orele de masă erau complet aiurea puse, foarte de dimineață pentru micul dejun și prea devreme pentru cină. Iar durata fiecărei mese era de 1 oră și jumătate, ceea ce-ti restricționa extrem de mult programul. Nu se putea pune problema să mănânci în afara programului.

Nici meniul nu era fantastic de bogat, dar aveai ce să mănânci și a fost în general bună mâncarea. Nu au strălucit nici la curățenie, am schimbat de câteva ori paharele și tacâmurile. Partea unde însă a fost îngrozitor a fost servirea. În primul rând, greu până îți acorda cineva atenție. Apoi, să rețină corect ce dorești. După care înceapea distracția.

De cele mai multe ori ne-au adus toate felurile, inclusiv desertul, dintr-o dată. Noi am fost 2 persoane, dar dacă eram 4 la masă? Lămâie la pește? Nu au. După câteva insistențe, au făcut rost de la bucătărie și ne-au taxat 1 ron pentru o felie. Oliviera era una singură la 10 mese și intr-o stare de jeg total. Scobitori erau doar unde solnița avea formă pentru ele și erau fix cât numărul de locuri de la masă. Dacă stăteai la masă peste “program” aveau bunul simț să te lase să termini, dar îți făceau repede nota, îți luau banii și dispăreau.

Despre prețuri, la restaurantul hotelului erau cât de cât acceptabile (mai ales când plătești cu bonuri). Am dat în medie cam 60 lei pentru două persoane la fiecare masă, ceea ce nu e chiar ieftin – cu 60 lei poți mânca la un restaurant mult mai bun în București, dar nici îngrozitor.

Dacă vorbim despre restul stațiunii însă, prețurile mi s-au părut foarte mari. O simplă Coca-Cola 2L era în magazin 10 lei. Apa, 5-6. La alte restaurante nu am intrat, dar din prețurile afișate am constatat că sunt în general duble față de București. Drept urmare am făcut ce a făcut toată lumea – am cumpărat băuturi răcoritoare de la un hipermarket din Constanța.

Și am ajuns și pe plajă. Care este de două feluri – murdară cu șezlonguri și murdară fără șezlonguri. Am scris despre afacerile cu șezlonguri de pe plajă. Evident că am stat pe plaja fără șezlonguri, pe prosop, cu umbreluța de acasă. Ocazie cu care am putut constata mai exact ce anume se poate găsi prin nisip: capace de sticle, sticle întregi, sticle sparte, ambalaje de orice fel, țigări, seringi folosite (nu foarte multe, dar totuși am văzut), caca de la ăla micu’.

Aici nu este în nici un caz vina autorităților. Erau coșuri pentru sticlă, plastic, hărtie din 50 în 50 de metri, pe toată plaja, dispuse pe două rânduri. Chiar la un moment dat ne și enervasem pentru că nu era posibil să te așezi fără să stai lângă un coș de gunoi. Este vorba aici doar despre lipsa de educație a tuturor cocalarilor care ne populează minunata tară. E adevărat că nici primăria nu face vreun efort deosebit de a curăța plaja, dar îi înțeleg – nu au cum să facă față, ar fi o cheluială inutilă. În apă în general este aceeași mizerie, noroc că multe din chestiile aruncate plutesc și le duce curentul în larg.

Destul de cool însă a fost că în foarte multe locuri pe plajă există wireless, așa că am putut sta pe plaja cu laptop-ul în brațe și să dau salarii. Nu prea am folosit însă chiar wireless-ul oferit gratuit, din cauză de lipsă de criptare.

Iar dacă vine vorba despre distracții, optiunile nu sunt prea multe. Despre excursii nici nu se poate discuta, singura care era oferită în holul hotelului era… în Bulgaria! Adică “du-te bă să vezi ce mișto e la alții, data viitoare să nu mai calci pe aici”. În rest, mai există Aqua Magic. Peste 100 lei pe zi, plus ce mai cheltuiești înăuntru. Concerte uneori (a fost și Duffy la care nu am mai ajuns din cauza traficului și a parcării), teatru sau alte spectacole. Există desigur și discoteci, pe toate gusturile. Noi am auzit noapte de noapte discoteca de sub geamuri. Și ne-am bucurat, nu pentru că nu voiam să dormim, ci pentru că măcar o acoperea pe cea din spatele ei, cu manele.

Se mai poate merge în satul de vacanță, pentru a asculta 4 concerte de manele simultan în cel mai kitch-os decor posibil și să te dai în tiribombe (ceea ce a fost chiar fun!). Sau se poate merge cu tractorul cu remorcuțe, numit trenuleț. Sau se poate plăti ceva mai mult și se poate face o plimbare cu telegondola. Asta chiar e ok, se vede frumos de sus, dar nu e o metodă de transport de folosit constant, datorită prețului.

Niște note:

• hotel: 7
• restaurant: 4
• valoare pentru bani: 8
• stațiunea: 7
• serviciile: 4
• prețuri: 4
• oamenii: 4

În concluzie, nu voi mai călca pe litoralul românesc niciodată-niciodată-niciodată în vreun concediu, ci doar în vreun week-end, și nu voi mai sta la hotel, ci doar eventual la vreo pensiune aleasă cu grijă. Și în nici un caz nu va mai fi Mamaia.

Related posts:

1. Detalii “The Devil is in the details“. Am auzit cu toții...