Și a venit și ziua a 5-a a B’estfest 2009, intitulată B’estfest Aftershock. Și odată cu ziua de 5 iulie a venit și o formație care a fost așteptată cu sufletul la gură și urechile în difuzoare de extrem de multă lume, The Kings of Metal, Manowar. De la așa ceva nu aveam cum să lipsesc!
Concertul a început la ora 21:10 sau un pic după. Eu, dintr-o oarecare cauză (excludem posibilitatea că m-am uitat aiurea în program 
), înțelesesm că începe la ora 22, așa că am apărut relaxat pe la 21:20 și ceva – devreme după părerea mea. Și cum mă apropiam eu de poartă să arăt biletul, aud dinspre scenă Brothers of Metal, una din piesele mele favorite. Simultan simt cum îmi fuge pământul de sub picioare și mi se urcă sângele la cap.
Trec în cea mai mare viteză de controlat biletele, ajung în fugă făcându-mi autocritica până la locul acțiunii, și ca în reclamă, zbuf! Zbuf? Da, zbuf! A căzut curentul. Luminile de pe scenă, instrumentele, toată scena. Oamenii uimiți, artiștii la fel.
Câteva minute mai târziu, aparent se rezolvă problema, apar iar oamenii pe scenă, încep din nou Brothers of Metal (deja începusem să mă bucur în sinea mea de incident, pentru că am apucat de la început piesa), cântă maxim 20 de secunde, și zbuf! Zbuf? Da, zbuf! Iar a picat curentul. De data asta s-a lăsat cu nervi, înjurături și huiduieli.
După alte câteva minute tensionate a apărut pe scenă Joey DeMaio (aparent microfonul lui mergea) și ne-a explicat în stilul caracteristic că s-a dus un generator (“Boom, it fucking exploded!”) și lucrează la el, concertul nu se va scurta din cauza asta, pentu că vor obține o prelungire a autorizației. Păi cred și eu, că ieșea cu linșaj public dacă ar fi încercat cineva să întrerupă mai devreme concertul.
Evident, Joey n-a scăpat ocazia de a ataca Metallica, Iron Maiden și Motorhead – a întrebat publicul dacă s-a întâmplat să explodeze generatoare la concertele lor? Răspunsul nostru – Nu. Motivul găsit de Joey – pentru că Manowar sunt cea mai tare trupă de metal, sunt Kings of Metal și cântă cel mai tare! Mă rog, eu aș fi zis că au ingineri idioți care nu au fost în stare să raporteze corect ce putere instalată au. Amănunte, fie ca el.
Cât timp s-a mai reparat la generator, am avut și eu timp să mă uit în jur să văd publicul. Marea majoritate tineri între 20 și 30 de ani, dar și o mulțime mai mici și destul de mulți trecuți binișor de 40 – oameni care au crescut cu Manowar pe casete copiate în anii ’80 și care știau toate versurile și au trăit muzica. Erau însă și câțiva care nu aveau nici o treabă cu Manowar, n-au înțeles mesajul trupei și s-au crezut la un concert Death Metal, numai bun de moshing.
Ca setup al scenei, nu foarte mari diferențe față de concertul Moby, doar faptul că au fost instalate în plus pe scenă două rânduri de boxe și deasupra niște panouri cu proiectoare îndreptate spre public. Nu degeaba sunt Manowar cea mai zgomotoasă trupă de metal. Și probabil că din cauza lor a pocnit și generatorul.
În fine, se repară curentul electric și show-ul continuă, tot de la piesa Brothers of Metal – pe care am avut și eu plăcerea de a o asculta complet, fără incidente. Păcat că după treaba cu generatorul nu au mai fost băgate în priză și toate boxele de pe scenă (sau au fost date mult mai încet), ceea ce a afectat destul de tare sunetul. S-a auzit bine, se înțelegea vocea și toate instrumentele, dar nu s-a simțit puterea.
După, concertul s-a desfășurat în condiții foarte bune, fără nici un fel de alt incident. S-au cântat în general piese vechi arhicunoscute, unde publicul a cântat absolut toate versurile, dar și piese mai noi. Păcat că nu s-a cântat și Tata (Father). Probabil că nu a reușit solistul să rețină complet versurile, și după transcriere fonetică cred că este destul de greu. Păcat, dar explicabil.
N-am comentat în altă parte despre piesa asta, dar o fac acum. Mi se pare un gest foarte frumos din partea unui artist să cânte o piesă în altă limbă. Este o dovadă de respect pe care foarte puține trupe o oferă. Father există în peste 15 limbi, dintre care multe nu sunt de nici un fel de circulație internațională și au practic un public țintă de doar câteva zici de mii de fani. Iar limba română nu e printre cele mai simple, ceea ce mă face să-i respect și mai mult pe cei de la Manowar. Și nu doar că au încercat, dar piesa Tata sună foarte bine în română, nu au străini care vorbesc româna de ani de zile o pronunție așa corectă.
Un alt gest foarte frumos, tot legat de Tata, a fost că au invitat pe scenă pe traducătoarea piesei, împreună cu prietenul ei, și le-au mulțumit. Apoi au invitat și promotorul (adică cel care i-a adus în România), i-au mulțumit și lui și l-au felicitat că a avut “the balls” să aducă Manowar (cea mai tare… kings of…!). Ba chiar i-au acordat premiul Balls of Steel – două bile de oțel prinse de o placă
Și surprizele nu s-au încheiat aici. După alte câteva piese, au invitat pe scenă un fan (cel puțin sper că era un fan din public și nu cineva ales special) și câteva fane (s-a dovedit că erau bulgăroaice). Pe tipe le-au pus să stea deoparte și să dea din fund. Tipului i-au dat un tricou, o bere (pe care evident Joey a băut-o “turnată”) și o chitară. Și au cântat împreună o piesă, ceea ce este cred cel mai tare lucru care i se poate întâmpla unui fan adevărat. Iar la sfârșit i-au dat toți autografe pe chitară și i-au făcut-o cadou. Foarte-foarte cool!
O altă surpriză, câteva piese mai târziu – Joey a ținut un discurs în limba română, e adevărat după dictare, dar s-a descurcat și a pronunțat aproape corect, cu doar câteva cuvinte care nu s-au înteles. A mulțumit în primul rând fanilor și a spus cât de bine se simt că sunt aici. Evident, nu a uitat să-i atace iar pe Metallica, Iron Maiden și Motorhead (“V-au vorbit ei în limba română?” Nuuuu “Pentru că doar Manowar sunt Kings of Metal!”). Iarăși, un moment frumos care a presupus ceva efort, nu cred că-i simplu să vorbești într-o limbă necunoscută după o dictare în cască.
Alte câteva piese și un bis, o promisiune că vor reveni și s-a încheiat concertul, parcă prea repede după doar două ore și jumătate. S-au întâmplat atâtea și au fost multe piese pe care nu au avut când să le cânte, încât probabil că ar fi avut material și fani de cântat până dimineață.
În concluzie, un concert excelent, trecând peste cele câteva infantilisme (cu berea și cu tipele pe care le-au plimbat de colo-colo și le-au pipăit pe scenă) și incidentul cu generatorul. Să vedem câteva note:
- sunet: 8,5/10
- lumini: 9/10
- impresie personală: 10/10
Brother of metal / We are fighting with power and steel / Fighting for metal, metal that’s real / Brothers of metal will always be there / Standing together with hands in the air.
Related posts:
[...] cântat “epic metal” la un volum impresionant. Nu au mai venit cu la fel de multe boxe ca anul trecut la B’estfest, dar tot au adus de acasă vreo 16 boxe suplimentare. Și, iarăși predictibil, sunetul a picat o [...]