Pe 1 iulie a început la Romexpo B’estfest 2009. Timp de 5 zile s-a cântat o grămadă de muzică, majoritatea rock, și au participat multe nume mari. Capetele de afiș: Moby, Santana, Manowar, Motorhead, Frantz Ferdinand, The Charlatans, Holywell.

Neștiind cum o să fie organizarea, și nedorind să risc un abonament de 5 zile, am ales să cumpăr bilete doar pentru zilele în care cântau trupe pe care chiar voiam să le aud, adică Moby, Santana și Manowar. În final nu mi-am mai luat la Santana, pentru că am fost plecat din oraș, ci doar pentru ziua 2 (Moby) și ziua 5, B’estfest Aftershock – Manowar.

Organizarea însă mi-a plăcut și dacă la anul o să fie ceva trupe care-mi plac (măcar una zilnic), o să-mi iau abonament. Locația aleasă a fost Romexpo, în aer liber. Apreciez că a fost o idee destul de bună, în jur nefiind extrem de multe clădiri înalte care să producă ecou.

Mi-a plăcut foarte tare și publicul – se vede că dacă ai ceva preț (și nu foarte mic) la bilete se cern repede cei care cauzează probleme. Nu a avut loc nici un incident, majoritatea erau foarte calmi, iar cei care consumaseră mai multă bere decât trebuia au avut loc să se liniștească fără a-i deranja pe ceilalți.

Neștiind dacă o să am loc de parcare, am lăsat mașina la Casa Presei, dar pe drum am constatat că era o parcare suficient de mare pentru căteva sute de mașini – destul de liberă. Probabil că toată lumea a vrut să consume ceva băuturi alcoolice răcoritoare și a venit pe jos.

În “curte” am găsit de toate – locuri unde să te odihnești, mâncare, băutură (pe jetoane), toalete și tot felul de alte standuri unde să pierzi timpul. Sponsorii aveau standuri mari, frumos făcute, cu console de jocuri, calculatoare legate la Internet, concursuri. Ideea a fost să ai ce să faci dacă cine este pe scenă nu e pe gustul tău și cred că le-a ieșit.

Despre scenă, vorbim la plural, pentru că erau două, una lângă alta, în setup-uri asemănătoare, poate o idee mai mare și mai dotată cea din dreapta, scena Romtelecom – probabil că au dat un pic mai mulți bani. Pe această scenă s-au ținut concertele vedetă ale zilei, fiindcă era mai mult loc deschis în fața ei.

În rest, organizare clasică de concert, cu turn de proiectoare și două ecrane mari în laterale. Nu am fost până în față să văd cum era zona A, dar cei care au avut bilet VIP au fost plasați excelent, aproape față în fară cu scana, la 3-4 m înălțime și aveau vizibilitate perfectă – nu ca pe stadion, unde VIP-urile din tribune stau de fapt prea în lateral și nu văd bine.

Am ajuns la locație cu aproximativ 30 de minute înainte să înceapă concertul lui Moby și am trecut repejor de percheziție și verificarea biletelor – ocazie cu care trebuie să observ că băieții au căpătat experiență și față de acum 2-3 ani, tot procesul este mult mai rapid și mai puțin intruziv.

Am prins sfârșitul concertului Motorhead, dar nu pot să spun foarte multe despre ei, pentru că nu prea ascult. Mi s-a părut că vocea suna foarte prost (microfonul, nu solistul). Solistul nu suna prost, suna doar beat Ideea e că nu am înțeles nici măcar un vers, deși cred că melodiile lor au versuri – am auzit de la alții din public.

Aproape fără pauză între artiști (maxim 10 minute), s-a trecut pe scena din dreapta și a apărut și Moby. Fără figuri de vedetă (pe de altă parte, și destul de puțin spectaculos), a venit, a salutat, a mulțumit publicului, și a cântat.

Două ore în care a interpretat atât cântecele mai vechi și foarte cunoscute de toată lumea, cât și cele mai noi. A fost un show variat, de la melodii lente până la rock, trecând prin disco. Fun fact: se vedea imediat cine rămăsese după concertul Motorhead și nu era neapărat fan Moby – la melodiile electro și disco făceau glume, imediat ce începea rock începeau să dea din cap

De sunat, a sunat bine, chiar foart bine. Vocea a fost parcă prea încet la primele câteva piese, pe parcurs s-a reglat. Mi-a plăcut basista, care trăia muzica și se manifesta de parcă era în trupă la Metallica – chiar și la melodiile unde nu s-a atins de corzi. Luminile au fost standard, fără efecte speciale extraordinare, dar nu s-a simțit nevoia.

Despre show: ok dar nu excelent. Deși Moby a vorbit cu publicul, a mulțumit (și de apreciat că a știut unde se află și că a mai fost), nu am simțit conexiunea. A fost un profesionist dar nu mai mult, fiind la primul concert cu el nu știu exact, dar e posibil să fie el mai timid și mai rece. S-a mai încălzit un pic pentru a executa un rant împotriva lui Bush (iar publicul l-a aplaudat copios).

Ca singură greșeală pe care am constatat-o a fost că la una din melodii Moby bătea în disperare într-o tobă, melodia a avut o pauză, el a continuat să bată și nu s-a auzit nimic – probabil că cei de la sunet îi tăiaseră calea ca să nu strice melodia. Cam jenant, să nu știi că melodia ta are pauză, dar asta e, s-a trecut cu vederea.

Am avut un bis de 2 piese și apoi s-a terminat. A intrat imediat Silent Disco (chill-out după câte mi-am dat seama), dar marea majoritate a publicului a plecat – și aici s-a văzut avantajul de a nu fi pe stadion, s-a ieșit repede și fără buluceală.

În concluzie, un festival reușit, un show frumos, a meritat clar cei 110 lei pe bilet. Să vedem și niște note:

• sunet: 9/10
• lumini: 7/10
• impresie personală: 8/10

Și nu se poate să nu închei ca Moby după fiecare piesă:

Thank you, thank you, thank you, thank you, thank you, thank you, thank you, thanks!

No related posts.