Cât am fost în concediu, am zis să mai întrerupem șirul plajă-mâncare-plajă-mâncare și cu ceva activitate culturală. Așa că atunci când am văzut afișul la Mincinosul nu am mai stat pe gânduri și am plătit prețul, nu foarte mic, de 35 de lei.
Spectacolul s-a desfășurat la teatrul de vară din Mamaia. Ai fi tentat să te bucuri – aer liber, răcoare, frumos. Din păcate, teatrul de vară este o construcție dărăpănată, care nu a mai văzut o zugrăveală de 20 de ani. Dacă reușești să eviți bucățile de tencuială care ies din ziduri cu intenția clară de a se agăța de hainele tale, urmează provocarea scaunelor, piese originale din anii ’60, de colecție.
Deși am avut ghinon și s-au vândut două bilete pe același loc, nu a fost nici o problemă, teatrul nu era decât o treime plin. Asta a fost foarte bine, pentru că au fost suficiente posibilităti de mutare și pentru cei care aveau locuri pe scaunele distruse.
Scena nu era chiar așa de îngrozitoare, dar sonorizarea și lumina da. Cele două-trei proiectoare palide nu prea făceau față, noroc cu actorii care știau unde să se plaseze. Iar sonorizare mai proastă nu am auzit în viața mea – o boxă a bâzâit (tare) tot spectacolul, iar actorii se auzeau doar dacă vorbeau exact în dreptul microfoanelor. Dacă (ghinionul lor) rolul le cerea să se miște, erau forțați să urle.
Dacă am stabilit ambianța în care am urmărit piesa, să trecem și la reprezentație. Mincinosul este o comedie, ceea ce o face perfectă pentru o activitate de relaxare în concediu. Este clar o piesă bună, dovadă fiind recenziile pozitive și succesul avut cam peste tot pe unde s-a jucat.
Pe de altă parte însă, e un pic cam desuetă și pe alocuri prea explicită. Într-o lume a manelelor și a sexy brăilencelor, nu aveam chef să văd și actori buni mimând sex simultan cu două surori. Poate că asta se vinde la TV și la spectacolele cu Vacanța Mare și alții de genul, dar este vorba despre teatru. Ar trebui să fie vorba despre trăire și idei, nu să se dezbrace un actor în chiloți tanga (deși scena a fost foarte amuzantă).
Din cauza limbajului și a gesturilor prea explicite au și plecat câteva femei indignate din sală. Și cred că au avut în mare parte dreptate. Personal am suficiență toleranță la trivialități și nu vorbesc (chiar deloc) frumos, dar teatrul nu e locul potrivit pentru așa ceva.
Despre actori – Claudiu Bleonţ, Sebastian Papaiani, Valentin Uritescu, Bogdan Uritescu și alții – nu pot să spun decât de bine. S-a jucat frumos, chiar foarte frumos ținând cont de condițiile vitrege la care au fost supuși. Aș merge oricând să văd o piesă (alta de preferat) cu ei.
În concluzie am rămas destul de dezamăgit de ce-am primit pentru banii ăia. În altă locație și cu scenariul un pic mai puțin trivial, ar fi fost o piesă bună. Să vedem și niște note:
- locație – 2
- piesa – 7
- interpretare – 9
- merită banii – NU
Related posts:
