Cum să ceri când nu știi ce vrei

Am primit de curând o cerere de ofertă de la un client care demarează o afacere și dorește să aibă și o prezentă online. Mai exact “vreau website”. Ce i-am oferit eu a fost o soluție completă de managed hosting într-un VPS, care pe lângă site include și email, dns și orice altceva va mai dori pe viitor. Includeam și administrarea conținutului și găsirea unei soluții de design prin propunerea câtorva teme pentru CMS-ul respectiv sau crearea uneia de la zero. Evident, n-a ieșit extraordinar de ieftin (totusi cu doar 3 cifre pe luna).

Contra-oferta? Mai puțin de 200 de euro pe an (!) pentru un shared hosting fără email, administrare prin web panel sau asemenea, și mi-e frică să mă gândesc cum ar arăta design-ul sitului. Mai mult, clientul ar trebui să-și administreze singur conținutul.

La prima citire a ofertei eu aș fi zburat spre Recycle Bin, din fericire clientul a cerut explicații. Altcineva mai grăbit sau mai presat de criză nu ar fi făcut asta și ar fi cumpărat serviciul care deși este teoretic conform cu ce cerut el, nu i-ar satisface nevoile. Deci bani aruncați pe fereastră.

De fiecare dată când mă lovesc de o situație în care clientul nu-și cunoaște sau nu-și definește foarte bine nevoile mă întreb ce este de făcut. Ce metode, procese, servicii, website-uri sau how-to-uri ar trebui să existe care să te ajute să-ți definești mai exact cerințele?

Desigur, angajarea unui consultant/expert în domeniu este o soluție, dar este suficient de costisitoare încât un start-up să nu-și permită să facă asta. Eu fac asta gratuit, înainte de a face oferta. Alții nu o fac deloc.

Sfatul meu: dați cât mai multe amânunte despre ce vreți să faceți cu serviciul/produsul respectiv și mai puțin despre ce vreți să cumpărați. Și dacă vă permiteți, consultați-vă cu un specialist.

Ce mi-ar place însă foarte mult ar fi un website în care să-mi aleg domeniul și să fiu apoi ghidat din întrebare în întrebare (sau cu un mare formular), iar la final să mi se prezinte o listă de cerințe minime de trecut în cererea de ofertă. Eventual în două variante – robot/gratis și human reviewed/contra cost.

TwitterFacebookLinkedInGoogle ReaderYahoo MessengerEmailGoogle GmailYahoo MailPrintShare

No related posts.

3 comments

  1. sin says:

    Un formular web nu prea o sa aiba mare succes, mai ales pentru persoane non-tehnice.

    In cel mai bun caz o sa ai tzashpe pagini cu 100 de randuri de explicatii pentru a sti omul ce alege din urmatoarele 3 bife de mai jos si asa mai departe… n-o sa aiba nimeni atata rabdare.

    Cel mai sanatos e sa vorbesti cu clientul, sa-i intelegi nevoile cat mai complet dupa care pe informatiilor primite sa-i propui o oferta/solutie prin care sa-i explici ce vrei sa-i vinzi astfel incat sa stie pe ce da tz sute/mii de euro.

  2. Ovidiu says:

    Ai dreptate, desigur, si in principiu este exact ceea ce fac. Exista insa cazuri speciale, in care este ori greu ori nu renteaza – nu o sa ma duc in Austria doar pentru a intelege nevoile clientului si sa nu fiu cu mult mai sigur ca o sa primesc eu contractul.

    Hm… poate ca exista o ocupatie noua aici – “consultant in formulat cereri de oferta”.

  3. Berilac says:

    Si eu ma lovesc de chestii asemanatoare. Vine cineva la mine sa ii fac site, dar nu imi spune exact ce vrea sa contina. Tot eu trebuie sa intuiesc continutul?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*


− 2 = one

CommentLuv badge