În episodul de azi al rant-ului continuu despre bănci – plata la POS-uri.
Luna trecută m-am trezit, pe două dintre card-urile pe care le folosesc în mod curent, cu câte o tranzacție “fantomă”. Prima dintre ele era o tranzacție la care POS-ul a zis “câh” în magazin, mi-a refuzat tranzacția și am plătit în final cu alt card. Cealaltă a fost o tranzacție dublată (aceiași sumă, aceiași oră).
În ambele cazuri am avut suma de bani blocată pentru două săptămâni, în condițiile în care nu a fost vina mea. Bani erau pe carduri, PIN-urile au fost corect introduse – totul s-a rezumat la erori de comunicație sau poate că tanti de la POS nu știe să folosească agregatu’ – cel puțin la tranzacția plătită cu alt card, asta este sigur explicația, primul card fiind unul cu cip cirip.
Am sunat la bancă și după câteva zeci de minute de parlamentări și săpat prin extrase și chitanțe (noroc că le păstrez) pentru a afla ce s-a întâmplat – au existat două sugestii:
- O las baltă și tranzacțiile expiră în 2 săptămâni, banii de deblochează. Mă expun însă riscului să mi se debiteze dublu contul – asta se poate rezolva și mai târziu, dar cică durează mai mult.
- Fac o cerere de refuz de plată și banii mi se deblochează după 45 de zile.
Am rămas tablou. Adică banii mei sunt blocați cel puțin 2 săptămâni, fără să fie vina mea, mă expun la riscuri și complicații sau îi las blocați 45 de zile. Nice. Iubesc băncile.
În final am riscat pe contul personal și banii s-au deblocat, iar pe contul firmei am făcut o cerere de-aia – din fericire n-a durat 45 de zile doar aproximativ 3 săpămâni.
Ce voi face de acum încolo – voi folosit extrem de puțin cardurile la POS-uri. Deși nu-mi place, voi folosi cash în locurile “suspecte”.
Related posts:
