Pentru această excursie am mers destul de mult cu autocarul, practic am traversat Creta, ceea ce ne-a permis să vedem și altceva decât stațiunile turistice. Pe lângă stâncile aride de pe litoral, am putut să trecem și prin zone înpădurite, plantații și sate vechi. Ba chiar am zărit și ceva zăpadă pe munți. Am beneficiat de ghid care vorbea româna (cea care ne-a dus și la Knossos) și am primit o mulțime de date, unele chiar interesante, despre Crata în general, cât și despre obiectivul nostru.
Am coborât în Elounda, care în afara peisajului superb, nu e cine știe ce, deci nu înțeleg disperarea super-mega-bogătanilor care se duc doar acolo. Am mers în port, ne-am îmbarcat pe un vaporaș și ne-am îndreptat spre insula Spinalonga. Ocazie cu care am aflat că a fost botezată așa de venețieni, pentru că are aspectul unui spin alungit. Mie mi s-a părut că e destul de rotundă, dar nu te pui cu imaginația oamenilor.
Spinalonga este mică, destul de aproape de restul lumii și a fost folosită pentru a apăra orașul de atacurile turcilor. În vremuri (mai) moderne a fost colonie de leproși, iar acum este nelocuită. Pe insulă există construcții care datorită climei s-au păstrat foarte bine, atât cu fortificațiile originale cât și cu constucțiile din vremea leproșilor.
Peste tot pe unde mergi simți o bucată de istorie și este în general foarte cool. Trecând pentru faptul că am stat la coadă să ne luăm bilete, căldura infernală și că am fost în general grăbiți, în rest a fost foarte frumos în Spinalonga. Deși un pic cam aridă pentru gustul meu, aș cumpăra-o și m-aș muta acolo 
Ne-am îmbarcat iar pe vaporașe și am fost duși un pic mai departe, pe o plajă izolată, foarte frumoasă dar pustie, unde am murit câteva ore de sete. După ce colegii de excursie au făcut baie și ceva plajă, am fost poftiți la masă, pe vapor. Am servit o friptură la grătar și ceva de băut (în sfârșit).
La întoarcerea în Elounda, am trecut iarăși pe lângă Spinalonga, dar prin partea opusă, ocazie cu care am văzut și portul original al insulei și fortificațiile dinspre larg (mai masive și mai agresive, desigur).
Următorul loc de oprire a fost stațiunea Agios Nikolaos, care într-adevăr este superbă, cel puțin partea centrală unde este lacul și golful. Dacă voi merge iar în Creta, aici voi veni. Nu am stat foarte mult (era și aproape de apus), cât să ne plimbăm vreo două ore, să facem ceva poze și să cumpărăm ceva suveniruri. Aici prețurile au fost relativ decente, ceea ce a fost un pic uimitor, Agios Nikolaos fiind mai “de fițe” decât Hersonissos.
La ora stabilită ne-am văzut la autocar și am plecat spre hoteluri, numai bine să ajungem la masa de seară. În concluzie, o excursie foarte reușită, care nu ar trebui ratată. Și câteva poze:
Related posts:
Ti-am citit postarea si mi se pare fascinant ca ai vizitat Spinalonga,loc care eu doar mi l-am imaginat citind minunata carte “Insula” de Victoria Hislop.
As vrea sa te contrazic in ceea ce priveste numele insulei.Dupa ce am citit cartea m-am documentat in legatura cu insula spinalonga si de fapt de unde provine numele.Venetienii nu stiau greaca si auzeau “Stin Elounda”=din Elounda si asa au ajuns sa boteze insula Spinalonga.Bine,nu ti-am dat o informatie stintifica,dar asa am citit.Daca vrei,poti cauta si tu pe google.
Numai bine!