Plecarea către Creta a fost pe data de 21 august, la ora 17:00, de pe Otopeni. Pentru că aveam de la agenție voucher-ele scanate și le printasem, totul a decurs fără probleme, am trecut rapid de check-in, pașapoarte și pipăială.

Problema a fost că tipa care ne-a dat locurile era suficient de proastă încât să ne dea un loc în primul rând și altul în rândul 27, în condițiile în care rândul 1 avea două locuri libere – în final am schimbat locurile după decolare.

Fără întârzieri, am urcat în avionul operat de Aegean și duși am fost. Am primit și mâncare și suc/apă/ceai/cafea, deci un zbor normal, fără incidente.

După o oră și 45 de minute am aterizat la Heraklion, am trecut lejer de control pașapoarte, am mers să ne recuperăm bagajele și am ieșit afară. Unde căutăm noi numele celor două agenții – Best Comtur sau Millenium – și nu vedem nimic. Drept urmare am întrebat pe cei care-i primeau pe alți români și am fost îndreptați unde trebuie, ba ne-au găsit și pe listă.

Ni s-a pus în mână un plic care conținea două foi – una cu informații generale despre Grecia și Creta, și alta cu excursiile opționale. Ambele scrise într-un limbaj de grădiniță și pline de greșeli gramaticale și de redactare. Ni s-a spus că a doua zi va veni reprezentantul agenției la hotel să ne vorbească și am fost trimiși la culcare (adică am fost îndrumați către mijloacele de transport la hotel). Nu ni s-au cerut numerele personale de telefon, dar numerele de telefon ale agenției erau pe foile respective.

Pentru că eram doar 8-9 persoane care se cazau la hotelul nostru, nu am fost urcați în autocare, ci în două taxiuri Mercedes, destul de noi și într-o stare foarte bună. Și nu, șoferul nu asculta manele, avea aerul condiționat pornit și înăuntru mirosea frumos.

Întoarcerea în România a fost pe data de 30 august, seara. Operatorul a fost BlueAir, destinația Băneasa, iar ora inițială de pe bilet era 22:45, dar între timp am fost anunțați la hotel că se schimbă în 00:45. Ceea ce nu ne-a deranjat foarte tare – am mai câștigat două ore de vacanță, iar a doua zi era duminică, timp suficient de dormit.

Am fost preluați de la hotel cu autocarul și am făcut turul stațiunii pentru a lua mai mulți turiști – n-am mai avut parte de taxi. Pe drum am mai spus o glumă, am mai schimbat impresii, chiar și ghida era parcă mai amabilă decât de obicei.

Ceea ce însă nu a mai fost amuzant a fost că odată ajunși la aeroport, ora s-a schimbat în 02:10 – și nu era decât 23:30. În fine… facem check-in-ul într-o zarvă de nedescris, în care ne-au plimbat de la un ghișeu la altul, cu bagaje cu tot – pentru că la un ghișeu verificau biletul și îți dădeau loc, după care te mutai 5 metri mai la dreapta să-ți lași bagajul.

În fine, înjurăm în gând pe idioții de la BlueAir care nu sunt în stare să-și pună actele în ordine, pe cei de la aeroport pentru organizarea jenantă, trecem de securitate și ne găsim niște scaune pe care să zacem. Se face ora 01:50 și auzim la difuzor că se face îmbarcarea, la poarta 5. Care poartă 5 nu era de găsit în zona noastră de aeroport. Întrebăm pe cineva și aflăm că trebuie să ieșim, să ocolim prin holul de la intrare și să trecem iar de securitate. Nervi și fuga pe hol, apoi și mai mulți nervi când pe cei de la control i-a apucat excesul de zel și s-au apucat să desfacă inclusiv păhărelele pe care le cumpărasem ca suvenir.

Scăpăm de acolo, ne urcăm în viteză în autobuze și ne urcăm în avion. Ne găsim locurile (de data asta erau unul lângă altul) și în timp ce toată lumea se aranja, apare un asistent de zbor, cam panicat și uitându-se obsesiv la ceas. Ni se comunică faptul că avem fix 8 minute să decolăm, sau mai stăm 2 ore (de data asta în avion). Instantaneu toată lumea s-a așezat, în liniște.

Desigur, am sărit peste instructajul de securitate (l-au făcut un pic mai târziu), și am decolat “din mers”. Restul drumului a decurs în condiții normale, ba chiar am primit și apă (au făcut din asta un fel de laudă – Iată, la BlueAir primiți chiar și apă)! Alte chestii, ca ceai, cafea, suc, senvișuri, erau contra cost, și deloc ieftine.

Aterizarea și recuperatul bagajelor a fost ok, dar la ieșire am avut incidentul cu taximetristul.

Related posts:

1. Tunisia 2008 – Drumul
2. Creta 2008