Sâmbătă seara, Bryan Adams a cântat în parcul Izvor, cu ocazia Zilelor Bucureștiului, de altfel absolut fără nici o legătură cu viitoarea/prezenta campanie electorală. Sunt sigur că banii ăia s-au cheltuit doar din dragoste pentru bucureșteni.
Dar pentru că omul a fost plătit și din banii mei, iar Bryan Adams, deși nu este printre preferații mei, cântă foarte bine și îl ascult oricând cu plăcere, am decis să mergem. Ne-am urcat în mașină și am pornit ușor-ușor spre Unirii, împreună cu tot restul bucureștenilor. Ceea ce m-a uimit – ori Bryan Adams are o mulțime de fani, ori s-a anunțat (greșit) că se dau mici și bere.
În fine, cu greu am reușit să ieșim din aglomerație și mi-am abandonat mașina undeva departe, prin spate pe la Unirii și am luat-o ușor pe jos spre Izvor, motiv pentru care am ajuns după ce concertul începuse de vreo 20 de minute.
Setup-ul scenei a fost desigur clasic – probabil din cauză că au fost echipamentele noastre, nu a venit Bryan Adams cu ele – scenă încadrată de două ecrane mari, două turnuri de boxe, două turnuri pentru proiectoare și ceva luminițe, fără proiectoare colorate, spatele scenei gol. Destul de sărăcăcios, dar nu deranjant, pentru că în definitiv Bryan Adams nu face spectacol cu efecte speciale, ci cu vocea.
Ceea ce a fost deranjant au fost câțiva copaci și felul în care s-a auzit. E adevărat însă că zona Izvor nu e un rai al acusticii. Ecoul nu era foarte mare, dar boxele nefiind dispuse pe două rânduri, ca să acopere și partea din spate, erau date cam spre maxim, și s-a auzit destul de rău, cel puțin de unde eram eu – un pic in spate-dreapta față de unul din turnurile cu proiectoare.
Și ca să se strice și mai mult sonorul, mai era și un idiot cu elicopterul care filma sau își căuta prietenii cu un proiector. Tot între părțile rele, faptul că a fost un concert deschis a făcut să apară și tot felul de cocalari care nu pot să aprecieze altceva decât pe alde Parizer. Din fericire ăștia s-au dus singurei acasă, nereușind să reziste până la sfârșit și descurajați că mobilul cu manele nu sună suficient de tare încât să acopere câteva mii de wați de boxe de concert.
Și cam atât cu lucrurile rele. Pentru că în rest, a fost excelent. Bryan Adams a cântat live (cum altfel?) în jur de două ore și a făcut un concert doar cu piesele cunoscute. Practic toate piesele pe care le-am auzit le știam. A cântat fără pauză, a vobit cu publicul și ne-a urat la mulți ani de ziua orașului, deși a cam greșit anii. Măcar știa că e în București nu în Budapesta.
Punctul culminant – a invitat pe scenă o fată din public și au cântat împreună Baby When You’re Gone. Nu sunt convis ca a fost aleasă chiar random, dar sunt tentat să cred că da după cât de excitată (în sensul orgasme multiple) era fata. Adevărul e că este destul de rar ca un artist să invite un fan pe scenă și să cânte împreună și a fost un gest foarte cool, pregătit sau nu.
Dintre instrumentiști, chitaristul a fost foarte bun, cu diferite părți solo și câteva improvizații, restul au cântat bine fără a se remarca, ceea ce iarăși este normal, Bryan Adams fiind cel care trebuie să iasă în evidență.
După bis-ul standard de 3 piese (cât de tare urăsc eu acest standard, face ca totul să pară fals!), spectacolul s-a terminat și am fost invitați (nu prea) politicos de o voce să ne uităm în stânga la un spectacol cu apă, foc, lasere și artificii.
Spectacolul a fost interesant – spectaculos și cu o regie foarte bine pusă la punct, efectele fiind sincronizate aproape perfect cu muzica. După ce s-a terminat, am fost iarăși invitați (era să scriu mânați) în Piața Constituției, unde a fost un spectacol cu artificii, și acesta foarte frumos – și probabil la fel de scump ca tot concertul Bryan Adams.
În concluzie, o seară reușită – un concert bun și două spectacole cu efecte speciale. Câteva note (pentru concert doar):
- sunet: 7,5 / 10
- efecte vizuale: 5 / 10 (i-au salvat ecranele)
- efecte pirotehnice: 0 / 10
- impresie personală: 9 / 10
No related posts.
