Am fost la mare în concediu/luna de miere. Și după cum știți, la mare lumea stă la soare sau se bălăcește. Toate aceste activități recreative se fac în principiu destul de dezbrăcat, adică în chiloți și femeile (uneori) mai au și sutien.

Ei bine, am constatat că majoritatea bărbaților poartă acum niște șalvari imenși, lungi și largi de ți-e greu să și mergi cu ei, dar să mai și înoți. Și nu înțeleg care-i treaba.

Dacă le e teamă că li se vede cucul, de ce nu stau acasă sau nu se duc la munte? Nu știau că la mare se stă în chiloti? Nu-și dau seama că o să arate penibil albi de la genunchi în sus? Sau fiecare are o limită minimă și niciodată nu poartă nimic mai scurt?

Pot să înțeleg că uneori nu vrei să stai în chiloți, de exemplu în Egipt orice femeie în afară de turiste era îmbrăcată la propriu până în creștetul capului. Costumul de baie era exact ca cel purtat pe plajă, dar din alt material (cretini mai sunt și ăștia…). Sigur, nu prea-ți vine să stai în chiloți în fața lor – probabil că nu le-ar fi fost foarte bine dacă aruncau prea multa priviri în jur și le vedeau soții/tații. Așa că am avut niște pantaloni scurți (dar în nici un caz până la sau sub genunchi).

Dar nu pot să înțeleg să stai cu ditamai pantalonii pe tine în Grecia, o țară civilizată, unde o mare parte din femei nu poartă sutien.

Evident, aceiași penibili se foloseau toate celelalte metode de atras femele moștenite de la babuini – urlat, împins, râs tare fără motiv și celelalte cuprinse în expesia “spart în figuri”. Dar le era frică să-și arate cucul. Go figure…

No related posts.