Aseară, concert mare: Metallica pe stadionul Cotroceni! După 9 ani de așteptări (eram în liceu în ’99 și mama nu m-a lăsat să merg la primul concert ), în sfârșit un concert Metallica!

Organizarea a fost uimitor de bună – a nu se înțelege impecabilă, dar oricum mai bună decât mă așteptam eu. Am trecut chiar foarte repede de porțile de securitate și mi-am găsit un locșor în sectorul A, centrul scenei, în ideea că e mai important să auzi bine decât să vezi.

Au fost suficiente locuri să-ți cumperi de băut sau un snack, iar sistemul cu jetoane este destul de interesant – e prima dată când am văzut așa ceva. Mai exact, existau niște case de unde-ți cumpărai jetoane cu 2,5 lei și apoi cu jetoanele cumpărai de la baruri. Asta implică automat că totul era multiplu de 2,5 lei și mergea foarte repede – nu exista noțiunea de numărat banii și dat rest.

După ce am intrat (pe la ora 20), i-am ascultat pe cei de la The Sword, care au făcut un supporting act decent pentru ce sunt ei – o copie Metallica, dar fără a se ridica la talentul lor. E prima dată când îi ascult, a nu se înțelege că au fost slabi, dar e greu să îi copiezi pe Metallica și să-ți iasă foarte bine.

A plouat cam tot timpul. Atmosferă de rock, aș putea spune, asta dacă ploaia nu ar fi udă. Oricum, nu s-a simțit prea tare în timpul concertului – cine a avut timp să stea? Dar a durut destul de tare la ieșire, când am simțit răceala de afară.

Setare scenei a fost clasică – proiecție în spate, ecrane mari pe laterale, proiectoare. Suficient de atrăgător, dar gândit pentru a nu distrage atenția de la subiect. Și tehnicienilor le-a jucat feste ploaia, cele 2 ecrane laterale n-au fost protejate, s-au udat și de câteva ori s-au deconectat părți din ele. La un moment dat, un tehnician era cățărat în spatele ecranului și meșterea, iar în spate avea ditamai montajul de boxe. Nu cred că e prea plăcut să-ți zguduie plămânii vreo 2000 de wați, dar asta-i meseria.

Și la ora 21 a început! Playlist-ul este aici și nu necesită nici un fel de comentarii – doar piese tari, de pe primele albume. Nimic tras de păr, fără încercări de promovare a ultimului album. Doar 2 ore și ceva de muzică bună, cântată tare, cu pasiune, împreună cu publicul.

Metallica a cântat alert, fără efecte suplimentare pe instrumente, au vorbit cu publicul la aproape toate melodiile, nu au făcut greșeli. Instrumentele s-au auzit excelent, vocea mi-aș fi dorit să fie cu 5-10% mai tare, dar n-a fost problemă. Am cântat noi.

Nu cred că a fost cineva prin public care să nu fi știut melodiile, de cele mai multe ori cu toate versurile. Unii s-au manifestat mai tare, alții mai încet, dar toată lumea a cântat, a țopăit, a dat din mâini sau din cap – încă mă dor genunchii și spatele și nu prea mai am voce…

Show-ul a culminat cu efectele pirotehnice de dinainte de One – nu cred că șmecherii care au dat 300 euro / noapte la Marriot au fost prea fericiți, dar ghinionul lor! Au fost pocnitori, sunete de mitralieră, aruncătoare de flăcări, artificii, sincronizate excelent cu muzica.

Apropo de sincronizare, flash-urile erau în mod cert conectate electronic la baterie, pentru că nu cred că o persoană ar putea să facă asta manual, în ritmul ăla.

În final, cele 3 piese standard la bis, promisiunea unui nou album care sper să fie o întoarcere la sound-ul original Metallica. Sper ca lansarea noului album (în toamnă) să fie însoțită și de concerte.

Să vedem niște note:

• sunet: 9,8 / 10 (aș fi vrut vocea mai tare)
• efecte vizuale: 8 / 10
• efecte pirotehnice: 9 / 10
• impresie personală: 11 / 10.

Nu pot să închei decât cu un citat din Hetfield:

“You know why I’m here? Because I fucking love this!”

No related posts.