Internet fix mobil

Gadget-uri Add comments

Pentru prezentările produsului pe care îl dezvoltăm la RnD Software, avem nevoie de acces la Internet. Care ar fi sensul sa mergem cu un network appliance la clienți și să arătăm doar interfața de configurare?

Cu cât mai mare și mai important clientul, cu atât mai greu este să obții un acces rezonabil la net – trebuie anunțați 3 oameni, obținute aprobări, reconfigurate firewall-uri, routere, uneori chiar și switch-uri. Rău. Bad for business.

Așa că am căutat o soluție care să satisfacă simultan următoarele condiții:

Internet mobil rapid – 3G obligatoriu
acoperire completă în București, decentă în țară
să fie router și să facă NAT

Astfel am exclus rapid orice soluție USB sau PCMCIA, din simplul motiv că toate sunt de fapt niște modem-uri și ar fi trebuit să ne chinuim să facem noi NAT și alte șmecherii.

În final am ajuns la Flybox-ul de la Orange. O să sar peste nesimțirea de a cere 18 Euro pentru 3 Giga de trafic (plus 0,4 Eur pentru fiecare 100 Mega după). Nu vrei, nu plătești, pentru noi merită, dar nu este de utilizat pentru un birou real al unei companii și în nici un caz pentru acasă, unde mai vrei și un film, o muzică, un YouTube, un Last.fm.

Hardware-ul este făcut de cine alții decât Huawei, și este de fapt un router wireless cu 4 porturi LAN. Are un loc unde se bagă SIM-ul și un buton de power pe față (n-am înțeles exact de ce îi trebuie un buton de power) plus câteva beculețe.

În plus, mai are un port pentru telefonul fix. Numărul este de genul 037… și este blocat pe o celulă, dar am înțeles că se poate muta la cerere la altă adresă.

După ce ne-am uitat la smecherie, i-am băgat SIM-ul, l-am băgat în priză, m-am înfipt cu laptop-ul într-unul din porturile UTP și am așteptat să booteze și să-și caute rețeaua.

Mi-a dat IP. Nu mi-a dat și net. După vreo 2 minute de teste, ping-uri, verificat rutele, restartat dhcp-ul, ne-a dat prin cap să verificăm și interfața de administrare. Care ne-a cerut PIN-ul, evident.

Regulă: Dacă are SIM, are PIN!

Altă regulă: Dacă nu merge din prima, citiți Quick Start Guide (aia cu poze pentru proști).

Odată rezolvată și problema asta (recomand dezactivarea PIN-ului, mai mult încurcă decât ajută), am avut net. 3G a mers super bine în București.

Acum sunt în Lepșa / munții Vrancei, la limita de acoperire. Mai exact telefoanele noastre Vodafone și Orange mai au din când în când semnal, dar în cea mai mare parte nu. Se poate vorbi la mobil doar cu multă răbdare.

Flybox-ul, după ce a bootat, s-a logat în rețea din prima și a început să meargă. Ocazie cu care am constat că oamenii de la Orange nu m-au mințit și accesul la Internet nu este blocat pe celulă.

Desigur, aici unde sunt nu se pune problema de 3G, dar merge GPRS și am prins și EDGE de vreo 2 ori. Semnalul este foarte slab, dar de mers, merge. S-a deconectat doar de vreo 2 ori, dar și-a revenit singurel. Viteza reală este de 5-6 KBytes pe secundă. Nimic fantastic (dar ținănd și cont că telefoanele nu prea merg), poți să dai un mail, să stai pe messenger sau să faci un SSH unde ai nevoie.

Concluzie: Deși este o soluție fixă, Flybox-ul este foarte bun pentru a fi “misused” ca punct de acces mobil la Internet, utilizat sporadic. Prețul mi se pare extrem de mare pentru a fi folosit continuu pentru o companie, oricât de mică ar fi ea.