Clima din Tunisia, mai ales în perioada în care am fost eu (și în următoarea lună), este perfectă pentru turistul european de climă temperată. Se poate face plajă, se poate face baie, se poate merge ziua pe stradă și vizita țara. Nu am avut nevoie să folosim aerul condiționat și nici de umezeală excesivă nu am suferit. Chiar și în deșert este suportabil, iar noaptea nu este extrem de frig (am dormit cu o pătură subțire).
De plouat nu a plouat, dar am înțeles că iarna plouă și că în luna martie a plouat de 2 ori. Desigur în sudul tării nu plouă cu zecile de ani, sunt doar furtuni de nisip. Iar când plouă în zonele alea este rupere de nori la propriu, depășindu-se 80 litri pe mp (am văzut multe case distruse de o ploaie de prin anii ’60-’70).
Nu aș sugera nimănui să meargă 2-3 luni mai târziu – în deșert ziua se fac și 60 de grade, și la mare este multă umezeală care face aerul irespirabil.
Peisajul este ceva special – de la dealuri pământoase până la deșertul de nisip, pătat din când în când cu vegetație pitică despre care te miri cum poate să trăiască. Oaze idilice în mijlocul pustiului. Cămile păscând în libertate. Plantații de măslini înconjurate cu cactuși pe post de gard. Cât vezi cu ochii doar pustiu și dune. Experiența de a vedea cu ochii tăi efectul “Fata Morgana”.
Dacă vegetația mai e cum mai e, animalele cam lipsesc. În afară de oi, capre, cămile, cai și măgari, crescute de oameni, în libertate am văzut foarte puține păsări, gâze “standard” (muște, albine) și un șarpe. Prin zonele locuite sunt destul de multe pisici și am zărit și un câine.
Dacă mediul mi-a plăcut mult și mi-a întrecut așteptările, oamenii m-au dezamăgit. Am plecat spre Tunisia așteptându-mă (după ce am citit) să găsesc oameni cinstiți, ospitalieri, harnici – cum altfel ar fi putut trăi într-o țară atât de aspră. Din păcate am găsit oameni leneși, care în afară de a se ruga de 5 ori pe zi nu prea fac nimic. Oameni care s-au obișnuit cu mizeria în care trăiesc de sute de ani. Oameni care nu vor nimic mai mult de la viață. Oameni pe care nu prea-i duce capul.
Am lăsat la sfârșit amabilitatea și ospitalitatea. O fi existând, poate prin zonele neatinse de turism, dar eu nu am trăit-o. Ceea ce am văzut la hotel au fost oameni care doar își fac treaba – te pun pe scaun, îți dau să mănânci, îți curăță camera. Își fac treaba prost, fără tragere de inimă, și speculează absolut orice ocazie de a te stoarce de bani, de multe ori în mod agresiv.
Câteva exemple: chelnerii extrem de nepoliticoși la restaurant, dacă masa ta era ocupată și alta liberă și încercai să te așezi ieșea cu scandal. Strâmbau din nas dacă nu voiai nimic de băut.
Taximetriștii sunt nesimțiti într-o mare proporție – unul n-a vrut să plece de pe loc fără 4 dinari, deși pe ceas ar fi făcut în jur de 2,6 dinari cursa. Altul avea aparatul aranjat și dacă n-am fi știut cât face cursa probabil că ne luam țeapă. Absolut toți au strâmbat din nas când am refuzat să negociez și am cerut să pornească ceasul.
La un restaurant, unor turiști li s-a cerut 4 dinari pe o sticlă de bere care era 3,5 la bar și 1 în magazin. În multe toalete de restaurant ni s-au cerut bani de la obraz, deși evident eram clienți și plăteam mâncarea. Jumătate de dinar pentru a intra într-o toaletă infectă, fără lumină și apă. Am cerut apă să mă spăl pe mâini și am primit o ridicătură din umeri.
Bazarul merită de asemenea o mențiune aici – o țigănie de nedescris, mizerie și oameni extrem de agresivi – la modul că te trăgeau de mână (și nu foarte ușor) să intri în magazinul lor.
Am citit destul de multe referiri la faptul că dacă dai câțiva dinari bacșis la început o să fii tratat bine. Personal mi se pare o tâmpenie, nu o să plătesc niciodată în plus pentru a fi tratat normal (normal, nu regește). Sigur, pentru persoanele care s-au purtat mai bine decât normal cu mine – mi-au vorbit, mi-au dat informații sau pur și simplu am văzut că se străduiesc să mă facă să mă simt bine – am dat bacșis. În rest, fiecare primește după cât muncește.
Desigur că nu absolut toți oamenii sunt așa. Există o mulțime de oameni amabili, corecți și care își fac treaba cu plăcere. Problema este că nu este vorba despre majoritate, așa cum am sperat eu și cum am fost făcut să cred. În principiu este cam atmosfera de la noi de la mare, trebuie să fii un pic abil să nu-ți iei țeapă și să nu dai atenție tuturor neplăcerilor.
În concluzie, Tunisia este o țară care merită văzută, fie că este vorba de stat la plajă sau de vizitat puncte de interes, dar personal recomand limitarea contactului cu oamenii în zonele turistice – singura excepție aici sunt angajații agenției de turism, care au fost (atât românii cât și șoferii tunisieni) cu adevărat excelenți.
Vom reveni în Tunisia, pentru că ne-am simțit bine, nu ne-am plictisit și am făcut și văzut lucruri într-adevăr speciale.
Related posts:
