Una din excursiile opționale la care am participat în Tunisia a fost seara africană, sau seara Zulu cum a mai fost botezată. Motivul pentru care am ales seara africană și nu seara folclorică a fost că am putut vedea 3 chestii în (aproape) aceiași bani – o grădină zoologică cu animale pe care nu le-am mai văzut până acum în realitate, dansuri tradiționale tunisiene și dansuri tradiționale din africa de sud (Zulu adică). Prețul a fost de 62 dinari de persoană, și a inclus intrarea la grădina zoologică și masa (plus băuturi răcoritoare, apă și vin la discreție).
Drumul până la locație se face cu autocarul, pe autostradă, și durează aproximativ o oră (a, da, în țara de lumea a treia Tunisia există de câteva ori mai multe autostrăzi decât în țara europeană România).
Grădina zoologică se numește Friguia și este fapt un mare parc, în care animalele trăiesc în semi-libertate, cu foarte mult spațiu la dispoziție. În anumite cazuri mi s-a părut chiar că au prea multă libertate, adică ar fi putut să fugă relativ ușor. Probabil că sunt totuși ceva metode de securitate și/sau trăiesc atât de bine încât nu încearcă să fugă.
Există un show de la ora 16 cu o focă simpatică rău. În restul timpului alocat (2 ore) ne-am putut plimba și odihni, în parc existănd baruri, restaurant, locuri de odihnă, băncuțe, loc de joacă pentru copii. Am mai văzut (animale mai rare la noi) meerkat, lebădă neagră, flamingo, struț (pe care te puteai cățăra și puteai face o poză călare), porc spinos.
La ieșirea din grădina zoologică ne așteptau niște poze surprinse de fotograful lor. Sincer nu știu când le-au făcut, dar mi-a plăcut poza, așa că am cumpărat-o – a fost 4 dinari, nenegociabil.
Am intrat apoi în restaurant, o sală foarte mare, rotundă, în care am intrat împreună cu alte (zeci?) grupuri de turiști. N-a fost foarte rău, pentru că măcar au făcut prezentările în 3 limbi.
Show-ul a constat din câteva reprize alternante de muzică și dans “tradițional Zulu”. Mă rog, nu știu cât de tradițional era, pentru că dansul era destul de stilizat și repetat. Muzica s-a cântat în general la instrumente de percuție, și a sunat foarte bine. Nu știu, iarăși, cât de tradițională era, dar mie mi-a plăcut foarte mult.
Când se încheia o repriză de Zulu intrau dansatorii și cântăreții tunisieni. Muzica a fost ok, cam ce ne așteptam de la o țară arabă, dar din păcate dansul destul de jalnic. Două dintre dansatoare nu erau nici măcar în stare să-și țină ulcica în echilibru pe cap, nu mai spun că nu puteau să se învârtă în ritmul muzicii. Au tras cu ochiul tot spectacolul la colegele mai experimentate și au încercat să imite (și le-a ieșit și aia prost).
A mai existat și o repriză cu un înghițitor de flăcări, o parte destul de penibilă, nespectaculoasă și care n-a interesat pe nimeni. Nu-i nimic, bine că a fost vin.
La sfârșit-ul show-ului însă, un nene a chemat pe cine dorește să învețe să cânte la djembe pe scenă – pe fiecare masă era câte un djembe și mai existau disponibile. Copiii s-au dus în general și s-au distrat pe cinste (și noi râzând de ei).
Mâncarea nu a fost fantastică, ci ceva ce ni s-a tot dat peste tot – o supă de legume, clătită prăjită umplută cu ou si cartofi, o salată de diverse, piept de pui, orez și cus-cus. Nu a fost însă rea mâncarea, și oricum am mers acolo pentru show.
Pe la fiecare persoană a trecut un “Zulu” cu care s-au făcut poze. La ieșirea am putut să culegem și fotografiile, iarăși 4 dinari bucata, nenegociabil.
În concluzie, o excursie care merită făcută, nu se întâmplă lucruri extraordinare dar nu e plictisitor ci relaxant. În continuare, pozele.
Related posts:
[...] Seara africană [foto] [...]
mie mi-a placut mult!