Tunisia 2008 – Prețurile

În Tunisia, moneda este dinarul, si are ca subdiviziune milimea, 1 dinar = 1000 milimi (o mie, nu o sută!). În foarte multe locuri prețurile sunt trecute în milimi, nu în dinari, deci dacă într-un magazin scrie 10000, sunt 10 dinari. Se plătește doar cash, n-am văzut nicăieri să accepte carduri în magazine, deși bancomate am văzut. Probabil că le folosesc pentru salarii și în hoteluri.

În afară de magazinele cu prețuri fixe și supermarket-uri, în restul locurilor se pot folosi și direct euro sau dolari, dar nu recomand asta decât ca măsură extremă. Pentru plata în valută o să primiți prețuri cu cel puțin 20% mai mari decât în mod normal. Singura excepție au fost excursiile opționale, pe care le-am plătit în valută, dar agentul ne-a calculat la cursul oficial.

Cum casele de schimb se găsesc în orice hotel și sunt și multe bănci și case de schimb normale, recomand să folosiți dinari. Atenție când schimbați, aveți grijă să păstrați chitanțele de la casa de schimb. Dacă vă rămân dinari, singurul loc unde puteți să-i schimbați înapoi în valută este la aeroport, înainte de plecare. Există o limită pe persoană (parcă 100 dinari, dar nu sunt sigur) și desigur cursul nu e minunat. Ca să evitați să rămâneți cu dinari mulți, cel mai bine e să schimbați câte 50-100 euro/dolari odată pentru cheltuieli mărunte.

Cursurile la care am schimbat au fost 1 USD = 1,15 TND (ăsta e simbolul pentru dinar), respectiv 1 EUR = 1,82 TND. Calculând la cursul la care am cumpărat eu din România dolari și euro, a ieșit exact 1 dinar = 2 lei, extrem de util de știut pentru a compara repede într-un magazin cât costă același lucru în România.

Prețurile în Tunisia nu sunt întotdeauna negociabile, putem întâlni următoarele situații:

• magazine cu prețuri fixe și supermarket-uri – scrie mare că prețurile sunt fixe. Mâncare sau băutură mult mai ieftină nu o să găsiți în altă parte, haine, genți și alte asemenea sigur puteți cumpăra mai ieftin prin negociere în altă parte.
• magazinele din hoteluri – au prețuri mai mari, dar se negociază. Nu le recomand decât dacă vreți totuși să negociați dar nu să vă țigăniți în bazar. Veți obține prețuri mai bune decât în magazinele cu preturi fixe, dar nu extraordinar de mici.
• magazinele de pe lângă hoteluri. În acest gen de magazine micuțe se găsesc băuturi, dulciuri, ziare și diverse lucrușoare și suveniruri. Nu negociază pentru mâncare și băutură, dar negociază pentru restul. Prețurile la mâncare și băutură sunt mai mari decât în supermarket, dar dacă vreți doar o cola nu merită să vă deplasați până la supermarket.
• magazinele care negociază și bazarul. Aici puteți obține prețuri bune sau să vă luați cea mai mare țeapă, în funcție de cum arătați și vă purtați.

Un pic mai multe sfaturi în legătură cu negocierea: vânzătorii au ochiul format și urechea la fel. Știu fiecare popor cam câți bani are și pe ce-i dă. Faptul că sunteți români o să vă ajute (“aaaa… romania, no capitalist, i give you good price”). Prețul cerut inițial o să fie de cel puțin 3 ori mai mare decât ar trebui să dați. Dacă cumpărați obiecte mici nu o să reușiți să scădeți prea mult, dar dacă vreți să cumpărați mai multe chestii puteți deja să vă gândiți la 15-20% (chiar și 10%) din cât vi s-a cerut inițial.

Evident, dacă plecați la cumpărături împopoțonați cu Prada si Vuitton, cu celularul de 1000 euro de gât și camera video de 2000 în mână, o să vă luați țeapă. Adidași, blugi, tricou (dar nu de-ăla cu Mafia), fiți “turiști români”.

Nu vă grăbiți să cumpărați chestii din prima zi. Mergeți întâi în magazinele cu prețuri fixe și documentați-vă. Lăsați apoi metrosexualii și parașutele să-și cheltuie banii și întrebați-i cam cum a decurs negocierea (va trebui să-i suportați vreo 10 minute pentru asta). După care vă duceți cu temele făcute și cu suma maximă pe care vreți să o cheltuiți, bine stabilită. Dacă nu obțineți prețul dorit, nu cedați, pur și simplu plecați. Ori vă oprește vânzătorul și vă dă cu cât ați vrut, ori găsiți în altă parte.

Nu cumpărați suveniruri din excursii sau de pe lângă punctele de interes. Prețurile sunt mai mari, de multe ori nu se negociază, și calitatea tinde de multe ori spre zero. Nu cumpărați bijuterii – nu există nici o metodă de a identifica materialul, nu sunt marcate și evident nu au nici un fel de certificat.

Iată câteva prețuri:

• Coca-Cola 1,5 L – în supermarket 1 dinar, lângă hotel 1,5.
• apă plată 1,5 L – în supermarket 0,6-0,8, lăngă hotel 1 dinar, în bar la hotel 1 dinar pentru sticla de 0,5 L, deci 3 dinari.
• bere – la hotel 2,4 dinari, în supermarket 1,5. Este vorba de bere cu alcool, Celtia, sticlă de 0,33 L. În alt hotel, pe o sticlă de 0,66 L (alt tip de bere), am dat 3,5 dinari.
• vin tunisian – în supermarket 3,5 – 8 dinari sticla de 0,7 L.
• senviș mare – 3,5 dinari la pool bar.
• închiriat șezlong la piscină – 1 dinar.
• hartă turistică a Tunisiei – 1 dinar de la un ambulant.
• poșetă de damă – 40 dinari în Soula Center (prețuri fixe), 60 dinari la “prima strigare” în bazar și am negociat până la 20.
• tricou suvenir – 8 dinari într-un magazin cu prețuri fixe, de la 12 a pornit negocierea în bazar și l-am luat cu 6 dinari.

În concluzie: supermarket-urile pentru provizii de mâncare mai mari și dacă vreți să cumpărați suveniruri comestibile sau alcoolice. Bazarul pentru îmbrăcăminte, încălțăminte, piele, genți. Magazinul din colț pentru apă și suc de luat în cameră – la bar e țeapă mare și deși vi se va spune că n-aveți voie, nimeni nu comentează pentru o sticlă de apă și o cola.

No related posts.