Aseară la Sala Palatului, mare concert mare – Demis Roussos. Alegerea locației mi s-a părut de data asta foarte potivită – un loc unde ajungi ușor, locuri pe scaune, acustica decentă pentru genul ăsta de muzică – perfect mai ales dacă ținem cont că marea majoritate a spectatorilor aveau peste 40 de ani.
Am ajuns cu întârziere, dar asta n-a fost nici o problemă, spectacolul a început la ora 19:50, în loc de 19 cât scria pe bilete. Spectacolul a început puternic, cu “Quand je t’aime”, reușind să ridice lumea în picioare de la început. Am gândit “wow, ce tare se aude, ca pe disc”. Din păcate chiar era discul. Și ca să “add insult to injury”, a mai și stricat ultimele secunde cu niște lălăieli penibile.
Concertul a continuat apoi fără playback vreo 3 piese, după care 2 bucăți playback (doar la voce). După care a urmat ghinionul – a sărit discul cu vocea. Băiatul de la mixer a tăiat repede tot sunetul și după câteva secunde de tăcere jenantă, au trecut la următoarea piesă (live de data asta).
Trupa a sunat foarte bine, iar Sala Palatului de data asta a avut o acustică bună. Singura chestie care nu mi-a plăcut a fost reverb-ul și toate celelalte efecte disponibile în mixer, date la maxim pe microfoanele secundare. Era o tanti care făcea backing vocals despre care nu știu cum sună vocea ei în realitate.
După 40 de minute de concert a urmat o pauză de 10 minute, apoi încă 40 de minute de concert, cu majoritatea pieselor live, dar și 2 playback-uri la voce. După care repede-repede Demis Roussos a fugit de pe scenă, a revenit, a mai cântat o piesă si gata. Ăla cică a fost bis-ul. Bis care nu s-a cerut, pentru că oamenii nu și-au dat seama că se termină spectacolul – în primul rând că instrumentiștii nu au ieșit de pe scenă, apoi era mult prea devreme – abia dacă trecuse o oră și jumătate de la începutul concertului. După care s-au aprins luminile și gata. Am plecat.
Demis Roussos este un nume și aș putea spune că împreună cu Vangelis și alți prieteni din anii ’60-’70, au făcut istorie. A făcut un compromis inutil, poate să cânte live destul de bine, nu trebuia să ne lovească cu piesele la care nu-l mai ține vocea.
În concluzie – un concert scurt, scump (100 lei la cucurigu, unde am stat noi, și mult mai scump în față), atins grav de playback și incidentul cu discul sărit. Unii oameni au plecat la pauză, dezamăgiți. Nota 6 pentru concert.
Update: Iată că au apărut și reacții după concert: aici și aici. Se pare că și instrumentiștii au făcut playback, eu nu am văzut asta de unde eram eu, dar probabil cine a fost mai în față a sesizat.
Related posts:
Mare dezamăgire. Nu mă aşteptam la atâta desconsiderare din partea unui artist pe care, de altfel, îl admir pentru ce a făcut în muzică. Ar trebui să înţeleagă că nu mai poate face faţă fizic şi vocal efortului cerut de un concert. Intervenţiile vocale peste piesa de pe disc sunau penibil iar în unele momente dădea impresia că nu mai ştie versurile.În pus, are mari probleme la deplasare şi nu poate sta nici pe scaun. Playback a făcut şi vocalista care nu putea acoperi de una singură backing-ul de grup de pe disc; ca să nu mai spun de flaut pe care îl ţinea ca pe o mătură. Păcat de aşteptările oamenilor care au venit cu inima deschisă ca la o casă mare.
[...] știe deja că Sandra a făcut un playback penibil. Am mai scris și eu despre cum a fost la Demis Roussos. CC Catch a făcut și ea [...]