Să începem cu diacriticele. În primul rând mapping-ul de tastatură. Sunt două mari curente, cel Windows, care pune diacriticele în loc de ;:’”[]{}. Oribil! Ar mai fi mapping-ul care funcționează cu AltGr + o literă (AltGr este Alt-ul din dreapta, pentru cine nu le are marcate separat). Mi se pare foarte decent, pentru că îți lasă punctuația unde erai obișnuit cu ea.
După care urmează problema Ș și Ț. În vremuri imemoriabile, un prost a crezut că cele 4 caractere sunt cu sedilă (adică virgula este lipită de corpul literei). Ceea ce este o mare idioțenie. Dacă aveți peste 7 ani și ați ajuns pe la școală, știți că în limba română cele 4 litere sunt cu “comma under”, adică există un spațiu între virgulă și literă. Din fericire pentru noi, există în Linux și varianta de mapping care generează caracterele corecte.
Și am ajuns la capitolul fonturi. Nu prea ne ajută să avem codul de caracter corect dacă nu putem să afișăm litera. Pentru OpenOffice eu folosesc FreeSans, care arată decent. Mai sunt câteva, rămâne să instalați multe fonturi și să experimentați, oferta este mulțumitoare.
Iată și bucata din /etc/X11/xorg.conf care selectează layout-ul corect pentru tastatura românească:
Section "InputDevice"
Identifier "Generic Keyboard"
Driver "kbd"
Option "CoreKeyboard"
Option "XkbRules" "xorg"
Option "XkbModel" "pc104"
Option "XkbLayout" "ro"
Option "XkbVariant" "comma"
EndSection
Enjoy 
Related posts:
