iPod review

Mi-am luat ipod. Mă rog, vorba vine, mi-am luat, de fapt am luat pentru toți angajații firmei pe care o conduc cu mândrie, câte un asemenea agregat electronic, de sfârșit de am. Ocazie cu care am intrat și eu în posesia mult-râvnitului aipod. Mai exact, un iPod Classic (gen. 6) 80 GB, negru.

Acum, după o lună de butoneală, pot să trag niște concluzii.

Ca hardware, îmi place jucăria. Fără a da pe dinafară de frumusețe, e un aparat cool.

• capacitate – 80 GB sunt suficienți încât să-mi încapă toată muzica și să-l folosesc și ca hard-disk portabil. Mi-ar fi plăcut cel de 160 GB, dar depășeam bugetul alocat.
• greutate – decentă pentru faptul că are un hard-disk în el, dar nu mi-ar fi displăcut să fie mai ușor.
• căști – inutilizabile, și nu mă refer la design. Sunt alunecoase și au o formă un pic cretină. Nu le folosesc, am altele cu burețel.
• baterie – ține mai puțin decăt ar trebui, cred că au măsurat cu ecranul stins și fără să se joace prea tare la buton, dar nu e deranjant.
• ecran – foarte clar, luminos (mai mult decât suficient), îmi place că e tare și nu poți să-l zgârii ușor.
• navigare – interesantă treaba cu butonul circular, dar nu pot să spun că mă impresionează prea tare. Nu mi se pare deloc precis, ar fi fost ok și cu butoane clasice.

Software-ul nu m-a impresionat prea tare, e ok, dar nu fantastic. Arată drăguț, se mișcă bine, dar are câteva tâmpenii prin el, cum ar fi că nu ai pe nicăieri nici un fel de posibilitate să ordonezi după an albumele. Nu afișează cover art din podcast-uri, și dacă nu zici ceva incantații înainte, albumele cu mai mulți interpreți (compilații) ți le împrăștie peste tot. Nu ai cum să vezi cât durează o melodie/podcast decât dacă îi dai play.

iTunes este un jeg infect, nenorocit și inutilizabil. Punct. L-am folosit pe calculatorul unui coleg exact 10 minute, cât să-mi fac update la firmware. Restul de aplicații pentru manipularea ipodului găsite pe net sunt în diverse stadii de compatibilitate, majoritatea se descurcă cu muzica, dar e mai complicat să le faci să se joace cum trebuie cu podcast-urile, cu videoclipurile, pozele, playlist-urile, versurile și cărțile audio. Am ajuns la un compromis cu gpodder pentru podcast-uri și gtkpod pentru muzică (nu mă interesează filme ăi poze, iar cărțile audio le ascult ca muzică, nu am chef să le convertesc la formatul Apple).

În ce privește accesoriile, mi se par enorm de scumpe. 300 de lei o husa? Nigapliz! Un cablu amarat 100 de lei? Gizăs! Înțeleg modelul de biznis Apple, dar cam exagerează. Cred că scot suficienți bani din iTunes Music Store încât sa o lase mai moale cu accesoriile.

În concluzie, e un hardware drăguț care ar fi meritat o soartă mai bună decât să încapă pe mâna celor de la Apple. Dacă până acum 1-2 ani am crezut că Microsoft este Dracu’, m-am răzgândit. Apple a redefinit noțiunea de “product crippling” și “captive customer”.

Sunt nerăbdător să văd dacă reușește cineva să porteze Linux pe jucărie.

Related posts:

1. Concert Alphaville – review de rocker Aseară am fost la concert la Alphaville. Înainte să apară...